Concurs de Ziua Îndrăgostiţilor

Fiindcă Ziua Îndrăgostiţilor se apropie cu paşi repezi, echipa La Mishu v-a pregătit un concurs de declaraţii de dragoste. Trimiteţi creaţiile voastre la adresa de mail zuzulixu@yahoo.com până la data de 7 februarie. Acestea vor fi publicate pe blog, anonime insă, iar pe data de 14 februarie va fi anunţat câştigătorul.

Aşadar, spor la scris şi iubiţi-vă mult!

12D-ul la ordinele voastre!

Dorind să o ajute pe Ioana, clasa a XII-a D a hotărât să organizeze săptamana viitoare concursuri şi activităţi distractive în scop umanitar. Având acordul Domnului Director Sever Popa, elevii strâng bani pentru o eleva de clasa XI-a din Colegiul National Gheorghe Lazar. Săptamana trecută a fost diagnosticată cu cancer şi orice ajutor este binevenit.

Noi nu vrem doar să strângem bani, vrem să mobilizăm cât mai mulţi oameni în această acţiune şi să ne şi distrăm în 12D style.

Toată ideea a fost spontană si acum încercăm să ne adunăm şi să stabilim exact ce şi cum organizăm. Aşteptăm şi ideile voastre, lucruri pe care noi am putea să le facem, în schimbul unei sume modice de bani. Se exclud din start jocurile de noroc!

Până acum ne-am gândit la următoarele:

• să profităm de Muntele Olimp din curte şi să organizăm un derdeluş.
• să dăm ocazia tuturor să se răzbune pentru bulgării incasaţi. O să stăm să daţi cu bulgări in noi. (e pentru caritate).
• cine are peste 18 ani poate să doneze sânge. Astfel ajutăm şi mai mulţi oameni şi primim bonuri de masă în valoare de aproximativ 61 de lei. Dăm părinţilor bonurile pentru cumpărături, iar ei să dea cash, pe care il vom dona acestei fete. Poţi să ajuţi fără să dai vreun ban din buzunar.
• o sa oferim BO$$ hugs
• ştergem tabla
• ţinem ore (dacă şi profii sunt de acord)
• vindem comentarii la romană
• facem curse cu voi în spate
• dăm cu oistea in gard
• vă cărăm pe sus prin liceu
• dansăm (din buric)
• spunem bancuri
• vindem cretă, bureţi, etc.

Şi tot ce o să ne/vă mai treacă prin cap.Voi trebuie doar să spuneţi ce vreţi, să plătiţi şi noi facem.

Dupa un semestru de C.N.M.V.

Ca o scurta introducere as dori sa va spun ca C.N.M.V.-ul nu a fost optiunea mea in materie de licee, ci a mamei mele. Pe langa acesta, as adauga ca am intrat in acest liceu mai mult din obligatie decat din placere, din dorinta de a le face pe plac celor din jurul meu, parintilor, profesorilor, dirigintei, prietenilor, in nici un caz din dorinta de a implini un vis ce-mi apartine.

Aspiratiile mele nu treceau de bariera Colegiului National Ion Luca Caragiale, locul unde vroiam neaparat sa ajung. Poate a fost mai bine asa sau NU! Mint cu nerusinare. In mod sigur a fost mai bine asa, caci in momentul de fata sentimentele mele fata de acest liceu s-au schimbat la 180 de grade. In doua cuvinte, 8 litere si un singur inteles ‘Il iubesc!’.

Zilele trecute, multumita timpului liber pe care il aveam la dispozitie caci imi terminasem temele mai repede decat credeam ca o voi face si nu gaseam nimic de facut, am deschis un caietel in care obisnuiam sa scriu din cand in cand cate o idee, cate o impresie, cate un sentiment trezit de ceva sau de cineva. Am rasfoit incetisor cateva zeci de pagini trecand astfel prin toata copilaria mea pana am ajuns la primele mele zile de Mishu.
Eram atat de speriata incat vedeam liceul ca pe o inchisoare de stat in care elevii erau tinuti prizonieri sau mult mai rau .. ca pe un lagar de concentrare din perioada nazistilor. Vedeam fiecare clasa ca pe o celula rece si neprimitoare si pe fiecare profesor ca pe un paznic nemilos cu un singur rol in viata si anume acela de a ne face noua viata un calvar. Toate acestea se datorau fricii de necunoscut sau datorita simplului fapt ca nu mi-am dorit niciodata sa ajung aici. Sunt multi aceia care imi spusesera cat de ‘infricosator’ este acest liceu si cat de ‘exagerate’ sunt pretentiile profesorilor si ca nu voi avea nici cea mai mica sansa sa ii fac fata. Toate acestea erau numai si numai minciuni. Erau oameni care nu imi vroiau in nici un caz binele deoarece atunci cand ii spui unui om ca raiul nu este pentru el inseamna ca il vrei in infern. Foarte multi elevi evita liceul Mihai Viteazul pentru ca x spune ca ‘Nu o sa mai fii la fel de bun ca in generala!’ sau ‘Nu o sa faci fata .. o sa ramai repetent!’. Cel mai mult regret faptul ca eu am facut parte dintre aceia care au crezut in aceste vorbe. Am trecut printr-o perioada in care credeam tot ce se spunea de rau despre Mishu si in schimb nu credeam nimic bun. Nu ii credeam pe fostii elevi ai acestui liceu cand spuneau ‘Vai ce bine o sa te simti!’ sau ‘O sa vezi ca iti va placea!’ deoarece aveam in cap un singur lucru si anume ‘Ce motiv ar avea ei sa spuna ceva de rau despre propriul liceu? Sunt niste mincionosi!’. Sa fi fost acesta motivul pentru care in primele saptamani m-am simtit atat de singura ?

Veneam in fiecare dimineata trista si posomorata cu o singura dorinta in minte, aceea de a spala putina cat mai repede. Comparam cele 6-7 ore pe care le petreceam in liceu cu episoadele din ‘Familia Addams.’ Cand suna clopotelul pentru ultima ora parca imi tipa un inger in ureche ‘Esti liberaaaaa!’. Ajungeam acasa si ma inchideam in camera, imi doream sa fiu singura, sa fiu lasata in pace. Evitam sa vorbesc despre liceu in fata prietenilor mei si uram faptul ca altii chiar se distrau. Au inceput sa treaca saptamanile si odata cu ele si teama mea. Nu imi mai parea totul lipsit de culoare si nici profesorii nu imi mai pareau niste roboti programati sa ne distruga. Incetul cu incetul am legat prietenii foarte puternice pe care nimeni nu o sa le poata sfarama. Labirintul Mihai Viteazul nu mai era asa de greu de strabatut. In cateva saptamani am reusit sa fac imposibilul si sa nu ma mai pierd. Vedeam in acest liceu locul unde urma sa-mi pierd rangul pe care il castigasem in clasele mai mici, dar odata cu zilele care treceau, acesta mi se parea din ce in ce mai nesemnificativ.

Treptat am prins curajul de care aveam atat de multa nevoie sa deschid gura in fata cuiva, sa-mi impun punctul de vedere, sa pot sa ies din clasa si sa spun ‘Buna .. sunt Denisa de la 9F!’. Am realizat destul de tarziu ca imi era frica sa incep totul de la zero, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Nu prea mai conteaza acum de unde incep ci pe cine am alaturi, iar despre persoanele pe care le am langa mine nu pot spune decat cuvinte de lauda. Colegii mei, profesorii, dovlecarii sunt niste persoane extrem de primitoare care au reusit sa transforme in scurt timp niste boboci speriati in oameni foarte relaxati care vin la liceu de placere.

In momentul de fata nu mi-as da titlul de ‘dovlecara’ pentru absolut nimic. Sunetul muzicii pe holurile liceului, vocea blanda a profesoarei care te incurajeaza sa incerci pana reusesti, zambetele celor care ma inconjoara, dorinta de a fi primul si mainile care ti se intind sunt printre multele lucruri pentru care Mihai Viteazul face acum parte din viata mea.

Hai la vot, partea a doua

Acum profesorii nu mai sunt organizati pe materii, asa ca votarea devine mai interesanta. Acest al doilea tur electoral este probabil si penultimul.

Spor maxim!

Caz umanitar

Sunt Raicu Rareş şi aceasta este situaţia unei foste colege de generală !


Vă cerem sprijinul pentru a o ajuta împreună pe Ioana, un copil încercat acum de soartă, dar care, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al nostru, poate depăşi momentele cumplite prin care trece.

Investigaţiile medicale au evidenţiat o formaţiune tumorală foarte gravă ( carcinom scuamos nediferenţiat, cu proliferare celulară în ganglionii latero-cervicali, precum şi un posibil limfom Hodgkin).Tumora se extinde rapid, de aceea este absolut necesară începerea urgentă a unui tratament chimioterapeutic într-o clinică performantă din străinătate.

Orice ajutor material din partea dumneavoastră poate aduce speranţă şi încredere acestui copil şi familiei sale greu încercate.

Donaţiile pot fi făcute pe numele:Spahiu Laura

Cod IBAN EUR: RO21RNCB0500083497360002

Cod IBAN RON: RO48RNCB0500083497360001

Banca Comercială Română – sucursala Sebastian

Mulţumim tuturor celor care se vor alătura acestui demers şi o vor ajuta pe Ioana.

Sc. Nr. 280 "Mihail Sebastian" - Bucuresti

Interviu Cristian Gatu

Nu v-aţi gândit niciodată cine a absolvit liceul nostru? Printre numeroasele personalităţi care au terminat “Mishu”, se numără fostul mare handbalist şi actualul preşedinte al Federaţiei Române de Handbal, Cristian Gaţu. În continuare veţi putea urmări impresiile reporterului nostru şi modul în care fostul handbalist a răspuns întrebărilor puse de acesta.

Cum am intrat în biroul dumnealui am remarcat numeroasele distincţii, mi-am dat seama că am deosebita onoare de a realiza un interviu (chiar primul meu interviu) cu o asemenea personalitate şi m-am simţit mândru că a absolvit liceul nostru.

Reporter: Bună ziua! Vă mulţumesc că m-aţi primit!

Cristian Gaţu: Bună ziua! Cu mare plăcere!

R: Multă lume ştie legenda Cristian Gaţu, dar puţină lume ştie viaţa de licean a acestuia. Aşadar, cum eraţi în liceu? Glumeţul clasei, cel din prima bancă ce răspundea la toate întrebările profilor sau Don Juan-ul liceului?

C.G.: Eram încă de pe atunci fanul sportului, dar fiind un liceu cu pretenţii, am intrat în jocul concurenţei. A fost greu, dar în vremea respectivă nu existau multe posibilităţi de petrecere a timpului liber, de aceea îmi petreceam foarte mult din acesta în curtea liceului. Nu am lipsit de la nicio competiţie sportivă de orice fel.

R.: Puteţi să-mi faceţi o descriere a atmosferei de atunci din liceu?

C.G.: Nu ştiu cum e acum, dar atmosfera de atunci era foarte sufocantă. Erau foarte multe restricţii, iar cei angrenaţi în activităţi sportive aveau o alternativă în ceea ce privea timpul liber. Pe atunci, directorul era profesor de sport, iar activităţile sportive erau încurajate.

R.: Acum avem “Şcoala pe dos”, pe vremea aceea ce se întâmpla de ziua liceului?

C.G.: Nu exista aşa ceva. Singura ceremonie la care am luat parte cu mare drag a fost cea de sfârşit de liceu. Îmi amintesc că atunci a fost o festivitate specială când am fost plimbaţi cu trăsuri “antice şi de demult”, iar apoi am avut un bal de neuitat, unde eram supravegheaţi destul de strict de profesori.

R.: Ce anume vă lipseşte cel mai mult din perioada liceului? Poate îmi puteţi povesti şi o întâmplare hazlie.

C.G.: E adevărat că nu eram uşă de biserică. Îmi amintesc că venise în Bucureşti echipa de fotbal Inter Milano, iar eu fiind un împătimit al fotbalului mi-am luat bilet să mă duc la meci, dar având ore după-amiaza trebuia să chiulesc. Aveam 2 ore legate de matematică şi îmi planificasem după prima oră să plec. Profesoara a renunţat la pauză, urmând să ne dea drumul mai devreme. Atunci, toate planurile mele s-au dat peste cap şi neavând de gând să pierd o repriză din meci, am riscat să ies pe geam într-o clipă de neatenţie a profesoarei, coborând pe burlan de la etajul I. M-am dus la meci şi m-am întors la ultimele ore. Portarul mă văzuse şi m-a dus la director. Acesta m-a pedepsit punându-mă să mă tund, iar a doua zi toţi colegii mei au râs de noua mea “coafură”.

R.: Aţi avut nota scăzută la purtare?

C.G.: Atunci am avut nota la purtare 8, iar în general am avut 9.

R.: Unde se chiulea?

C.G.: Vis-a-vis de liceu, pe strada Lirei, era un bar în care obişnuiam sa mergem şi beam Vermut cu sirop.

R.: Mai ţineţi legătura cu foştii colegi?

C.G.: Cu absolut toţi. Nu am lipsit de la nicio reuniune. De fiecare dată când ne întâlnim, retrăim cât mai intens perioada rescpectivă. Coelgii îmi spuneau atunci ”Răţoiul”, iar cu această poreclă mă alintă şi acum. Indiferent de ce ai făcut în liceu, perioada acestuia îţi revine mereu in memorie cu plăcere. Dacă ar fi să mă mai nasc o dată, tot în Viteazul m-aş duce.

R.: Care erau pasiunile dumneavoastră în afară de sport?

C.G. : Am fost vicecampion la şah, una din pasiunile mele era filatelia, moştenită de la tatăl meu, dar majoritatea timpului era dedicată sportului. Am fost şi tenor în corul liceului. Îmi amintesc că la o festivitate, purtam o căciulă de cioban, care-mi făcea urechile clăpăuge şi am cântat ”Cirip-cirip, ascultă aici băiatule!/ Stă lupul ascuns într-un tufiş, păzeşte-ţi oile! ” şi am fost aplaudat pentru prestaţia mea.

R.: Ce gen de muzică ascultaţi pe atunci?

C.G. : Ascultam cam toate genurile de muzică, însă nu-mi plăceau concertele.

R. : Pe atunci exista o trupă de teatru ?

C.G.: Nu, dar ştiu de trupa existentă acum.

R. : Ce părere aveţi despre sistemul de învăţământ actual ?

C.G. : Mi se pare că infuzia de informaţii este prost dirijată şi cred că elevului ar trebui să i se dea o libertate mai mare în a-şi alege ce-l interesează.

R.: Ce credeţi despre numărul de ore de sport din orar?

C.G.: Prin strangularea numărului de ore de sport, apar generaţii foarte competente din punct de vedere teoretic, dar bolnave datorită lipsei de mişcare.

R. : Care credeţi ca sunt principalele minusuri referitoare la sportul pentru sănătate (sportul de masă) ?

C.G.: Cea mai gravă mi se pare lipsa infrastructurii, implicit a locurilor special amenajate, destinate mişcării.

R.: Cum comentaţi organizarea precară a competiţiilor şcolare handbalistice?

C.G.: Nu stăpânesc această ramură, pentru că Ministerul Educaţiei se ocupă de acestea.

R.: Încercaţi să vă folosiţi imaginea pentru a promova mişcarea?

C.G.: Am participat la mai multe acţiuni de promovare a mişcării şi o voi face negreşit deoarece mă consider sclavul sportului şi am încercat să-i dau ceva înapoi din ceea ce mi-a dat şi mie.

R.: Dacă nu aţi fi fost handbalist, ce v-aţi fi văzut?

C.G.: M-aş fi văzut tot în sport, poate eram un fotbalist, mai bogat, dar handbalul m-a învăţat să fiu altruist, atât pe teren, cât şi în viaţă. Dacă ar fi fost să mă mai nasc o dată, tot handbal aş fi ales, dar poate aş fi acordat mai multă atenţie. Îmi amintesc că am debutat în naţională la Dortmund în faţa a 16.000 de spectatori, avându-i coechipieri “ pe marele Ivănescu, pe marele Mozer”, iar eu nu ştiam la perfecţie regulamentul.

R.: Care e cea mai plăcută amintire din viaţa de sportiv?

C.G.: Cel mai plăcut este atunci când ţi se cântă imnul ca învingător.

R.: Ce părere aveţi despre ziarul “Mishu”? Pe vremea dumneavoastră exista vreun ziar similar?

C.G.: Nu am citit niciun număr, dar ştiam de existenţa voastră şi mi se pare o iniţiativă extraordinară, iar pe vremea mea nu exista aşa ceva.

R.: Ce mesaj aveţi pentru elevii din Mihai Viteazul?

C.G.: Trebuie să-şi iubească liceul şi ca să meargă pe drumurile pe care am mers eu, trebuie să iubească mişcarea. Eu nu recomand sportul, eu recomand mişcarea.

R.: Vă mulţumesc pentru timpul acordat şi vă aşteptăm la ziua liceului.*

*La data realizării interviului domnul, Gaţu şi-a anunţat prezenţa la ziua liceului, dar din motive obiective nu a mai fost prezent la aceasta.

GRUPA A / N. Kiriţescu - M. Viteazu 1-2

După fix un minut, Grigore Sanda a şutat în forţă din afara semicercului şi a fost primul care a modificat tabela, pentru Kiriţescu. O pasă cu călcîiul, un dribling scurt şi scorul devine egal, Doru Macarie marcînd după devierea lui Cristian Lolev. Parcă trasă la indigo, Mihai Viteazu reuşeşte o fază identică cu precedenta şi trece în avataj prin finalizarea lui Sorin Niţă.

După marcarea celui de-al treilea gol, cele 2 echipe nu şi-au mai creat ocazii clare de gol şi scorul a rămas nemodificat.În tribune, doar Kiriţescu a avut o galerie organizată, care şi-a susţinut frenetic tot timpul echipa. Fără să mai forţeze ca în primele 15 minute, liceul Mihai Viteazu a combinat şi s-a apărat atît cît a fost nevoie ca să nu primească gol, mulţumindu-se cu diferenţa de un gol şi cu paradele de zile mari ale lui Andrei Bădulescu.

Mihai Viteazu a fost mai bine aşezată pe teren decît Kiriţescu, iar drept dovadă, stă scorul afişat pe tabela de marcaj, la sfîrşitul meciului, 1-2.

sursa.

Cupa Liceelor 2010

Joi 14.01 de la ora 16:45, echipa de fotbal a liceului nostru va juca in Sala Polivalenta cu echipa liceului Kiritescu.Tot la Sala Polivalenta,luni 18.01 de la ora 13:00 vom juca cu echipa liceului Victor Babes.Meciurile sunt in cadrul grupei A al fazei I a Cupei Liceelor editia 2010.Mult succes, baieti!

Randul nostru sa dam note!

M-am gandit ca dupa decorarea claselor sa facem si din profesori un motiv de sondare. Scopul sondajului este de a afla care este cel mai iubit profesor din Mishu'. Momentan profesorii sunt asezati pe materii urmand ca apoi cei care au obtinut cele mai multe voturi sa treaca la faza urmatoare. Catedrele care au doar un profesor (ex: Germana) nu au fost incluse in sondaj intrucat profesorii de la materiile respective sunt calificati automat. Aveti 7 zile la dispozitie. Spor la vot.


Din motive obiective chat-ul a fost momentan scos. Va reaparea dupa terminarea sondajelor. Orice comentariu legat de sondaje il puteti face la articolul asta. Multumesc de intelegere.