Se afișează postările cu eticheta intrebari. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta intrebari. Afișați toate postările

sâmbătă, ianuarie 16, 2010

Interviu Cristian Gatu


Nu v-aţi gândit niciodată cine a absolvit liceul nostru? Printre numeroasele personalităţi care au terminat “Mishu”, se numără fostul mare handbalist şi actualul preşedinte al Federaţiei Române de Handbal, Cristian Gaţu. În continuare veţi putea urmări impresiile reporterului nostru şi modul în care fostul handbalist a răspuns întrebărilor puse de acesta.

Cum am intrat în biroul dumnealui am remarcat numeroasele distincţii, mi-am dat seama că am deosebita onoare de a realiza un interviu (chiar primul meu interviu) cu o asemenea personalitate şi m-am simţit mândru că a absolvit liceul nostru.

Reporter: Bună ziua! Vă mulţumesc că m-aţi primit!

Cristian Gaţu: Bună ziua! Cu mare plăcere!

R: Multă lume ştie legenda Cristian Gaţu, dar puţină lume ştie viaţa de licean a acestuia. Aşadar, cum eraţi în liceu? Glumeţul clasei, cel din prima bancă ce răspundea la toate întrebările profilor sau Don Juan-ul liceului?

C.G.: Eram încă de pe atunci fanul sportului, dar fiind un liceu cu pretenţii, am intrat în jocul concurenţei. A fost greu, dar în vremea respectivă nu existau multe posibilităţi de petrecere a timpului liber, de aceea îmi petreceam foarte mult din acesta în curtea liceului. Nu am lipsit de la nicio competiţie sportivă de orice fel.

R.: Puteţi să-mi faceţi o descriere a atmosferei de atunci din liceu?

C.G.: Nu ştiu cum e acum, dar atmosfera de atunci era foarte sufocantă. Erau foarte multe restricţii, iar cei angrenaţi în activităţi sportive aveau o alternativă în ceea ce privea timpul liber. Pe atunci, directorul era profesor de sport, iar activităţile sportive erau încurajate.

R.: Acum avem “Şcoala pe dos”, pe vremea aceea ce se întâmpla de ziua liceului?

C.G.: Nu exista aşa ceva. Singura ceremonie la care am luat parte cu mare drag a fost cea de sfârşit de liceu. Îmi amintesc că atunci a fost o festivitate specială când am fost plimbaţi cu trăsuri “antice şi de demult”, iar apoi am avut un bal de neuitat, unde eram supravegheaţi destul de strict de profesori.

R.: Ce anume vă lipseşte cel mai mult din perioada liceului? Poate îmi puteţi povesti şi o întâmplare hazlie.

C.G.: E adevărat că nu eram uşă de biserică. Îmi amintesc că venise în Bucureşti echipa de fotbal Inter Milano, iar eu fiind un împătimit al fotbalului mi-am luat bilet să mă duc la meci, dar având ore după-amiaza trebuia să chiulesc. Aveam 2 ore legate de matematică şi îmi planificasem după prima oră să plec. Profesoara a renunţat la pauză, urmând să ne dea drumul mai devreme. Atunci, toate planurile mele s-au dat peste cap şi neavând de gând să pierd o repriză din meci, am riscat să ies pe geam într-o clipă de neatenţie a profesoarei, coborând pe burlan de la etajul I. M-am dus la meci şi m-am întors la ultimele ore. Portarul mă văzuse şi m-a dus la director. Acesta m-a pedepsit punându-mă să mă tund, iar a doua zi toţi colegii mei au râs de noua mea “coafură”.

R.: Aţi avut nota scăzută la purtare?

C.G.: Atunci am avut nota la purtare 8, iar în general am avut 9.

R.: Unde se chiulea?

C.G.: Vis-a-vis de liceu, pe strada Lirei, era un bar în care obişnuiam sa mergem şi beam Vermut cu sirop.

R.: Mai ţineţi legătura cu foştii colegi?

C.G.: Cu absolut toţi. Nu am lipsit de la nicio reuniune. De fiecare dată când ne întâlnim, retrăim cât mai intens perioada rescpectivă. Coelgii îmi spuneau atunci ”Răţoiul”, iar cu această poreclă mă alintă şi acum. Indiferent de ce ai făcut în liceu, perioada acestuia îţi revine mereu in memorie cu plăcere. Dacă ar fi să mă mai nasc o dată, tot în Viteazul m-aş duce.

R.: Care erau pasiunile dumneavoastră în afară de sport?

C.G. : Am fost vicecampion la şah, una din pasiunile mele era filatelia, moştenită de la tatăl meu, dar majoritatea timpului era dedicată sportului. Am fost şi tenor în corul liceului. Îmi amintesc că la o festivitate, purtam o căciulă de cioban, care-mi făcea urechile clăpăuge şi am cântat ”Cirip-cirip, ascultă aici băiatule!/ Stă lupul ascuns într-un tufiş, păzeşte-ţi oile! ” şi am fost aplaudat pentru prestaţia mea.

R.: Ce gen de muzică ascultaţi pe atunci?

C.G. : Ascultam cam toate genurile de muzică, însă nu-mi plăceau concertele.

R. : Pe atunci exista o trupă de teatru ?

C.G.: Nu, dar ştiu de trupa existentă acum.

R. : Ce părere aveţi despre sistemul de învăţământ actual ?

C.G. : Mi se pare că infuzia de informaţii este prost dirijată şi cred că elevului ar trebui să i se dea o libertate mai mare în a-şi alege ce-l interesează.

R.: Ce credeţi despre numărul de ore de sport din orar?

C.G.: Prin strangularea numărului de ore de sport, apar generaţii foarte competente din punct de vedere teoretic, dar bolnave datorită lipsei de mişcare.

R. : Care credeţi ca sunt principalele minusuri referitoare la sportul pentru sănătate (sportul de masă) ?

C.G.: Cea mai gravă mi se pare lipsa infrastructurii, implicit a locurilor special amenajate, destinate mişcării.

R.: Cum comentaţi organizarea precară a competiţiilor şcolare handbalistice?

C.G.: Nu stăpânesc această ramură, pentru că Ministerul Educaţiei se ocupă de acestea.

R.: Încercaţi să vă folosiţi imaginea pentru a promova mişcarea?

C.G.: Am participat la mai multe acţiuni de promovare a mişcării şi o voi face negreşit deoarece mă consider sclavul sportului şi am încercat să-i dau ceva înapoi din ceea ce mi-a dat şi mie.

R.: Dacă nu aţi fi fost handbalist, ce v-aţi fi văzut?

C.G.: M-aş fi văzut tot în sport, poate eram un fotbalist, mai bogat, dar handbalul m-a învăţat să fiu altruist, atât pe teren, cât şi în viaţă. Dacă ar fi fost să mă mai nasc o dată, tot handbal aş fi ales, dar poate aş fi acordat mai multă atenţie. Îmi amintesc că am debutat în naţională la Dortmund în faţa a 16.000 de spectatori, avându-i coechipieri “ pe marele Ivănescu, pe marele Mozer”, iar eu nu ştiam la perfecţie regulamentul.

R.: Care e cea mai plăcută amintire din viaţa de sportiv?

C.G.: Cel mai plăcut este atunci când ţi se cântă imnul ca învingător.

R.: Ce părere aveţi despre ziarul “Mishu”? Pe vremea dumneavoastră exista vreun ziar similar?

C.G.: Nu am citit niciun număr, dar ştiam de existenţa voastră şi mi se pare o iniţiativă extraordinară, iar pe vremea mea nu exista aşa ceva.

R.: Ce mesaj aveţi pentru elevii din Mihai Viteazul?

C.G.: Trebuie să-şi iubească liceul şi ca să meargă pe drumurile pe care am mers eu, trebuie să iubească mişcarea. Eu nu recomand sportul, eu recomand mişcarea.

R.: Vă mulţumesc pentru timpul acordat şi vă aşteptăm la ziua liceului.*


*La data realizării interviului domnul, Gaţu şi-a anunţat prezenţa la ziua liceului, dar din motive obiective nu a mai fost prezent la aceasta.

duminică, noiembrie 08, 2009

Concluzii dupa bal

Sunt recent intoarsa de la Balul bobocilor. Da, oameni buni, mi-a placut. Mi-a placut poate chiar mai mult decat anul trecut. In primul rand, am fost mai putini si am avut loc sa ne miscam in voie. Muzica a fost cat de cat ok si, desi nu credeam, Bitza a reusit sa ne faca sa cantam si sa dansam cu el. Da, a fost peste asteptarile mele. Mi-a placut ca a stat printre noi, a mentinut mereu contactul cu publicul.

In rest, fum de tigara, fete mai mult sau mai putin inspirate in alegerea tinutei, barfe si deja cunoscutul concurs de miss si mister boboc. Felicitari tuturor participantilor si in mod special castigatorilor.

Cam astea ar fi impresiile mele dupa cel de-al doilea Bal al bobocilor din liceul nostru. Voua cum vi s-a parut, eventual comparativ cu celelalte baluri?

duminică, octombrie 18, 2009

Oracol, drag oracol

Cati dintre noi au avut asemenea caietele in care scriau intrebari si le dadeau colegilor si prietenilor sa-l completeze?

Cautand prin sertare, am dat intamplator de oracolul din clasa a 3-a. A fost primul dintr-o serie destul de lunga. L-am citit pe nerasuflate, pagina cu pagina, rand cu rand, fraza cu fraza. Am rememorat intamplari pe care le inghesuisem intr-un colt prafuit al memoriei mele.

Lasand sentimentalismele deoparte, hai sa vedem in ce consta defapt un oracol. Toate erau facute dupa acelasi tipar, eventual copiat de la fratele, sora sau vecina mai mare. Putine se remarcau cu adevarat. Dupa prezentarea de rigoare, toate, dar absolut toate contineau intrebari de umplutura: Ce fructe/ sucuri/ sapunuri/ filme/ melodii iti plac?

Se trecea apoi la lucrusoare mai dragute, intrebari care faceau diferenta si la care fiecare incerca sa impresioneze, Ce este fata/ baiatul/ dragostea?, pentru ca in final sa se ajunga la singura intrebare interesanta: Ai prieten/a? Asta era defapt miezul oracolelor.

Dupa ce aflai raspunsul la arzatoarea intrebare, urmeaza partea cea mai interesanta. Citez din oracolul din clasa a 5-: Te-ai sarutat vreodata? Nu, nici gand./ Doamne, cum poti sa te gandesti la asta?/ Ce ganduri ai si tu ...

Intrebarea pe care ti-o adresau cei care iti completau oracolul reprezinta un alt cliseu. Frazele De cine iti place? sau Iti place de X? erau nelipsite.

La fel ca in oracole, inchei acest post lasandu-va cateva fragmente din celebrele amintiri.

Doua lebede plutesc
Pe valurile marii,
O inima te roaga
Sa nu o dai uitarii.


Daca fulgii de zapada
Vor cadea pe buza ta
Sa ii lasi sa te sarute
Sunt trimisi din partea mea.


Amintirea nu se scrie
Pe o foaie de hartie
Ci pe o inima curata
Ca sa nu fie uitata.


Voi ce parere aveti despre oracole? Mai face cineva oracole in liceu? Poate ar fi frumos sa reinviem aceasta traditie. :-)

joi, octombrie 15, 2009

Schimbari

Stiu ca a trecut ceva timp de cand am schimbat tema si trebuia sa fac postul asta mai devreme, dar voua cum vi se pare noua infatisare a blogului? Ce imbunatatiri credeti ca ar mai trebui sa aducem? Acceptam sugestii, dar si critici, evident exprimate intr-un limbaj decent.

vineri, septembrie 18, 2009

Lamuiri partea a II-a

Cum nu toti bobocii au putut fi prezenti la sedinta de azi, am sa fac un rezumat a ceea ce s-a discutat.

In primul rand, blogul asta se vrea a fi un fel de ziar online al liceului. Blog si nu ziar, datorita costurilor reduse, apropierii fata de cititori, rapiditatii publicarii articolelor. Noi incercam sa formam o comunitate, sa strangem elevii din toti cei 4 ani de curs la un loc, sa discutam despre liceul nostru si nu numai. Despre ce scriem? Despre orice i-ar putea interesa pe elevii nostri. Problemele liceului, experiente petrecute aici, activitati extra-scolare, evenimente sportive, expozitii in liceu, anunturi, interviuri.

Pentru cei dornici sa ni se alature, se fac recrutari. Scrieti despre ce credeti voi ca i-ar interesa pe dovlecari si trimiteti la zuzulixu@yahoo.com sau botzo_90@yahoo.com. De asemenea, asteptam si ideile, propunerile si criticile voastre.

joi, septembrie 10, 2009

Lamuriri

Scriu acest post in speranta ca voi lamuri bobocii in privinta catorva lucruri de care ma lovesc din ce in ce mai des zilele astea.

1. Deschiderea anului scolar va avea loc luni, 14 septembrie, la orele 9. (dimineata!) Veti sta in sala de festivitati si veti asculta cumintei discursurile celor doi domni directori. (Sever Popa si Mihai Surdu, ambii profesori de fizica) Apoi veti merge impreuna cu dirigintele in sala de clasa unde va veti cunoaste cat de cat, veti primi orarul si manualele.

2. Sunt slabe sansele de a da teste predictive din prima ora. Veti da toti la matematica. Subiect comun la nivel de liceu. In rest, depinde de fiecare profesor daca va da test predictiv sau nu. Oricum, NU! se trec in catalog.

3. Veti invata pe tura cu clasele de a 12-a. In general veti incepe cursurile la 7.30. Cu putin noroc, veti avea o zi sau chiar doua in care veti incepe cu o ora mai tarziu. (valabil pentru clasele fara intensiv)

4. In Mishu nu exista botezul bobocilor sau orice alta activitate de genul asta. Daca sunteti copii cuminti si va vedeti de ale voastre, n-o sa va faca nimeni nimic.

5. S-a afisat repartizarea pe clase si dirigintii. Numele celorlalti profesori pe care ii veti avea la clasa le aflati luni.



To be continued!
Daca mai aveti intrebari care va macina, nu ezitati sa ni le comunicati.

vineri, iunie 19, 2009

Sa traiti bine!

Asa cum probabil stiati deja, in urma cu aproape o luna, colega noastra, Dobre Alexandra Elena, a fost aleasa in functia de primar al elevilor din sectorul 2. Si cum suntem foarte curiosi, am incercat sa aflam cum a ajuns pana aici, ce a realizat si ce are de gand sa faca in urmatorii 2 ani . Enjoy!


LaMishu: Buna! Spune-ne, in primul rand, cum te simti in calitate de primarita a elevilor din sectorul 2 ?
Andra: In primul rand, inainte de toate, vreau sa le multumesc pe aceasta cale colegilor mei care m-au votat si au avut incredere in mine; datorita lor am ajuns in Parlament. In ceea ce priveste noua mea functie, evident ca este o satisfactie imensa. Si stii unde este satisfactia? Ei bine atunci cand ma gandesc ca sunt multi alti tineri de varsta mea care au cu totul si cu totul alte preocupari, care sunt departe de a le fi utile lor sau semenilor lor. De aceea imi permit sa-i sfatuiesc pe toti sa isi umple tipul liber cu lucruri utile.

LaMishu: Ce te-a determinat sa candidezi la alegerile pentru Parlamentul Elevilor?
Andra: Stiu de ce sunt in stare, imi cunosc limitele, dar si capacitatile si stiu ca pot face multe lucruri daca imi doresc asta cu adevarat. Am intrat in Parlament pentru ca “zace” in mine dorina de schimbare.

LaMishu: Te asteptai sa ajungi atat de departe?
Andra: Sincer, da. Pentru ca am stiut ce vreau.

LaMishu: Ce ai realizat in acest timp?
Andra: Pana acum am initiat un proiect care speram sa intre in vigoare din toamna in cele mai mari 7 licee din sector. Nu va pot spune mai multe, din pacate. Am fost impreuna cu Parlamentul Tinerilor sector 2 la doua centre de plasament din sector unde le-am infrumusetat ziua multor sufletele si am intreprins multe alte actiuni. Cei interesati ne pot urmari activitatea pe www.ps2.ro unde au aparut si actiunile de pana acum.

LaMishu: Ce planuri de viitor ai in ceea ce priveste sectorul 2 ?
Andra: Planuri?? Multe si variate as putea spune, pe care sper sa le pot realiza cu ajutorul celorlalti colegi ai mei si pe care le veti vedea cu totii incepand cu noul an scolar.

LaMishu: Care crezi ca sunt principalele probleme ale liceului nostru si cum s-ar putea rezolva ele?
Andra: Principalele probleme? Infatisarea si recuzita. Si se pot rezolva in timp, cu initiative, vointa si bani.

LaMishu: Cum te pot contacta cei care au de facut reclamatii sau sugestii?
Andra: Ma pot contacta telefonic, pe mail, id-ul de mess sau ma pot cauta oricand la clasa ..11J.

LaMishu: In final, un mesaj pentru elevii din CNMV.
Andra: Fiti in continuare la fel de open-minded ca si pana acum (aveti grija insa sa nu exagerati) si ganditi-va la viitorul vostru, stabiliti-va prioritatile!

LaMishu: Multumim pentru timpul acordat si multa bafta in continuare!
Andra: Iti multumesc si eu!

sâmbătă, mai 09, 2009

Profu' sau Domn profesor?

Am intrebat mai multi elevi si profesori ai liceului nostru ce inteleg ei printr-un profesor bun. Pentru ca de-a lungul timpului, sintagma profesor bun si-a schimbat oarecum conotatia. In continuare aveti raspunsurile.

zuzu: Un profesor bun este acela caruia chiar ii pasa de elevii sai, care se straduieste sa explice cat mai bine posibil si reuseste sa-si faca elevii sa discute despre lectia sa si dupa terminarea orei.

Deiu: Care sa faca diferenta dintre un copil bun si un copil delasator, dar care sa nu evidentieze aceasta diferenta. Adica sa nu zica celorlalti copii din clasa: "vai, uite ce bun e ala, cat de destept e celalalt, etc."

R: Un profesor bun e acel profesor care stie sa explice o lectie dumnezeieste, asa incat tie sa iti para rau ca eşti incapatanat si nu vrei sa inveti, desi ai de la cine. E, mai inainte de toate, un om bun, alaturi de care poti face o gluma fara sa se uite stramb la tine sau sa iti dea doi. Un profesor bun asa cum l-as vrea eu nu exista.

Bamboo: Sa intelegi ceea ce preda, lucru care implica si sa ai si note mari, odata ce ai inteles lectia.

Muffin: Un profesor bun este acela care isi daruieste cunostiintele neconditionat, care stie sa se poarte cu elevii sai, ii intelege, este acolo pentru ei si stie sa se faca respectat.

Nichie: Care iti explica daca intrebi x lucru, care e oarecum exigent, dar care cand e cazul mai lasa de la el.

Andrei: Un profesor bun e ala care stie sa se faca placut elevilor, un profesor care poate sa te faca sa ii placi materia, chiar daca la inceput era nu era tocmai favorita ta, si sa dea notele pe bune.

Neuronless: In primul rand un profesor bun ar trebui sa fie un prieten. O persoana care sa stie cum sa ne invete ce e viata si cum sa ne bucuram de ea, dar in acelasi timp sa stie sa-si predea materia in asa fel incat sa devina o ora placuta.

Iulian 10B: Acela care stie sa predea si sa-si faca ora cat mai placuta.

Mell: Un profesor care sa stie sa-si predea materia in asa fel incat sa nu-si plictiseasca elevii, si sa reuseasca sa stabileasca o relatie oarecum de incredere intre el si elevi.

Diana Voicu: Pentru mine, un profesor bun este acela care explica lectia intr-un mod cat mai placut, care asculta elevul cand acesta are ceva sa-i spuna, care da sfaturi elevilor in orice privinta.

Maya 9A: unul care stie sa comunice cu elevii, sa le dea incredere in ei si, sa cunoasca foarte bine materia, dar in acelasi timp sa fie si putin sever, in limitele normalului, ca sa pastreze nivelul clasei ridicat.

KanTe: Pentru mine un profesor bun inseamna un profesor care stie sa explice si stie sa isi faca materia placuta. Si totodata sa fie apropiat de elevi, sa mai si glumeasca si sa ii inteleg materia.

Aditu: Sa stie sa se exprime si sa ne inteleaga, sa stie cum sa se faca ascultat si in acelasi timp sa asculte, sa stie cum sa-si faca ora interesanta si pe langa profesor sa fie si un bun prieten.

Sofia: Pai un profesor bun cred ca ar fi unul putin sever [stiu, multi ar putea sa ma injure pentru chestia asta, doar ca ar trebui sa stie cum sa ne tina in frau], un profesor care isi stie materia si care preda intr-un mod captivant.

Elena: Un profesor bun nu inseamna sa fie indulgent neaparat, ci sa explice bine lectiile, sa faca putina atmosfera cand preda, lectia aia s-o inveti de placere, nu pentru ca TREBUIE, adica nu neaparat sa dea note mari. Nu zic sa tortureze elevii, sa faca macel cand da note si toti sa invete doar de frica. Asa ii influenteaza sa nu le placa materia respectiva pentru ca invata de teama sa nu ia o nota proasta.

Pinky: Care stie sa-mi capteze atentia cu lucruri care ma vor ajuta toata viata, sa stie sa se impuna, sa nu fie luat peste picior de elevi, sa-si castige respectul, dar nu fortat.

Ciobanu Rux: Un profesor bun este profesorul care este capabil sa ne formeze ca personalitate/individ.

Mady: Unul care sa nu puna absente.

Bogdan: Profesorul bun este acela pe care elevii il considera prieten!

Mada de visine: cred ca un om care se dedica intru totul meseriei sale, fara sa tina cont daca pentru unul sau doua cuvinte spuse in plus i se majoreaza salariul sau primeste vreo diploma; un om care reuseste sa-i faca pe elevi sa devina interesati de materia pe care o preda, iar acestia sa nu invete cu gandul ca notele sunt oglinda lor. Nu multi sunt acei domni profesori model pe care cred ca orice elev ar dori sa-i aiba, iar eu sunt fericita ca in Mihai Viteazul exista macar 2 "fenomene" de acest gen. Spun cu parere de rau "fenomene" pentru ca in ziua de azi, acestia se raresc vazand cu ochii.

Rox 10F: Pentru mine un profesor bun inseamna sa ma faca sa inteleg fara sa-mi spuna de doua ori, sa ma faca sa ma duc cu placere la ora lui si sa invat din placere materia respectiva.

Chitz: pai eu consider ca pe langa buna pregatire profesionala, trebuie sa fie dispus sa imparta ceea ce stie cu elevii, sa-i atraga spre materia lui, s-o faca placuta, iar invatatul sa nu fie o corvoada, ci sa vina din interior.

Nichita: Un profesor bun e un om care poate sa iti capteze atentia asupra orei lui si lucrurilor pe care le spune macar 25% din timpul pe care il petreci in clasa, chiar daca nu te intereseaza in mod special ora lui, si sa nu iti trezeasca repulsie asupra respectivei ore. Sa nu te duci de frica, ci sa intri pentru ca simti ca nu pierzi timpul.

Cristina: Trebuie sa fie persoana in care sa am incredere ca-mi poate da nu numai o lectie referitoare la un subiect dar si o lectie de viata.

Anciu: Cred ca un profesor bun trebuie sa stie sa se faca respectat de elevi fara a apela la metode neplacute de genul "daca nu faci aia iti dau un 2", trebuie sa construiasca o relatie de comunicare cat mai deschisa intre el si elevi si sa nu ceara de la ei lucruri pe care el nu e in stare sa le faca si bineinteles ca apreciez daca nu da note proaste fara motiv, teme multe si prea multe teste.

Z Cristi: Sa predea pe limba noastra, sa dinamizeze ora cu glume cu tot felul de lucruri interesante, sa avem tot felul de joculete, care sa ne defineasca noile cunostiinte despre lectia respectiva, sa para bucuros, vesel.

LolMe: Pentru mine, un profesor bun este acela care stie sa explice lectia in asa fel incat intelegi din prima, care face si practica, nu numai teorie, care sa fie prietenul elevilor, sa stie sa se faca respectat fara sa fie stiut de frica.

Caj: Un profesor bun te face sa vrei sa vii la ora nu pentru ca iei absenta, ci pentru ca pierzi ceva.

Andrei: Un profesor care te face sa-ti placa materia lui si s-o inveti de placere, nu ca vezi Doamne imi da 3.

Adi: Un profesor ar putea fi un model pt fiecare elev si cred ca orice elev are un prof in care se regaseste. Cred ca un prof ar trebui in principiu sa fiu corect si sa nu le lase elevilor impresia ca are preferati. Un profesor = un exemplu.

Andra: Un profesor bun este acela care starneste interesul elevilor prin modul de a preda, trebuie sa stie cum sa faca elevii sa inteleaga ce preda, sa fie ca un prieten cu elevii si sa fie corect cu ei.

Valentin T.: un profesor bun trebuie in primul rand sa stie sa predea dupa care vine si stinta pe care acesta o detine. De asemenea ar fi bine ca respectivul sa stie sa interactioneze cu copiii si sa nu ii sperie din prima, numai sa le impuna respect.

Vlad: Un profesor bun pentru mine ar fi in primul rand organizat, sa stie ce preda si sa se priceapa. Sa nu fie super sever. Sa nu dea note mari dar nici teste ingrozitoare care ni se par imposibil de rezolvat. Sa discute cu noi si sa tina cont de raspunsuri. Sa dea teme (stiu ca suna ciudat, dar trebuie). In final, sa-i fie prieten elevului, nu dusman.

Andra 10J: Un profesor bun este cel care te invata in primul rand sa fii om si care te ajuta sa te dezvolti ca si individ, iar apoi cel care iti preda materia propriu-zisa. un profesor bun trebuie sa stie sa aiba o relatie de prietenie cu elevul sau in limitele admise si in acelasi timp sa stie sa se faca respectat. Un profesor bun stie sa-i faca pe elevi sa invete materia lui si in acelasi timp sa-l iubeasca.

C.: Pentru mine în principal, un profesor bun stie sa mentină un echilibru între predare şi comunicare.

Floaie de la Hash: Profesor bun = acea specie de profesor care stie exact cerintele programei de invatamant, care stie sa interactioneze cu elevii, sa explice tot ce e neinteles si sa ii noteze corect conform cunostintelor acumulate

Filipthewise: Din partea mea, un profesor bun e ceva in genul unuia care face caterinca, intelege elevii, e profesionist in meseria pe care o face si o stie bine.

Andrei: In primul rand sa fie apropiat de elevi, sa predea bine, si sa nu se zgarceasca la note, ca nu le da din salariul lui.

Ioana: Un profesor de la care pricepi tot ce-ti zice fara sa ai impresia ca vorbeste limbi straine, pur si simplu are puterea de a te face sa intelegi indiferent cat de greu ar fi. Nu conteaza ca ai 2 si 3 la el, macar iti ramane ceva in cap.


Acestea au fost parerile elevilor dar sa vedem ce spun si profesorii nostri, cei care stiu mai bine cu ce se mananca aceasta meserie.


Valeriu Pantilimon(arte plastice): Un profesor bun trebuie sa isi iubeasca elevii pentru ca nu le da doar informatia [informatia se ia si de pe internet], ci le da o scara ierarhica valorica. A-i invata ce este valoarea este un semn de dragoste. Trebuie sa isi pretuiasca elevii. Un profesor descopera, scoate la lumina ceea ce este deja in mintea copiilor.

Carmen Blendia(limba franceza): Un profesor bun trebuie sa fie empatic, sa aiba simtul umorului, sa nu isi faca iluzii ca lucrurile vor merge intotdeauna bine, sa se respecte pe sine si pe ceilalti (colegi si elevi).

Mos Mugur(istorie): Un bun profesor trebuie sa fie pregatit in specialitatea lui, sa aiba o cultura larga, dar si bunatate si intelegere fata de problemele tinerei generatii, sa realizeze o permanenta colaborare intr-un climat destins, bazat pe dialog si respect reciproc. Sa fie deopotriva parinte si prieten.

Arinis Ioana(biologie): Este greu sau este usor sa fii un profesor bun? Cati oare, profesori sau elevi, sunt capabili sa raspunda la aceasta intrebare? Si cati pot fi obiectivi?
Din punctul meude vedere, un profesor bun este capabil sa-i faca pe elevi sa vina cu placere la ora sa, sa-i faca sa indrageasca materia respectiva, sa le trezeasca interesul si pasiunea. Si ce poate fi mai frumos pentru un astfel de profsor ca peste ani, sa fie oprit pe strada de o doamna sau un domn, salutat si sa i se spuna: "Multumesc, doamna/domnule profesor pentru stradania dumneavoastra. M-a calauzit in viata si m-a ajutat sa-mi gasesc si sa-mi urmez drumul". Aceasta este adevarata motivatie a unui profesor bun.
Ca in orice meserie, si profesorul trebuie sa fie un profesionist.

Mihai Surdu: Sa fie un profesionist , dar sa poate comunica intr-un mod accesibil cunostintele. Sa zeciuiasca [sa lase la intrarea in clasa problemele personale], sa aibe umor [sa noteze cu umor micile intamplari din clasa] dar si cu autoritate.
Sa inteleaga problemele adolescentilor [sa nu fi uitat ca a trecut pe acolo], sa fie si un educator, adica sa insufle idei, atitudini, valori.
Sa fie un model real, sa fie un empat, sa nu fie un frate mai mare si nici un prieten. Sa nu trateze cu superioritate. Sa fie un consilier.


Cu alte cuvinte, sper ca sunt si profesori care citesc articolul asta si ca ne inteleg nevoile exprimate mai sus.

E greu sa fii obiectiv, e greu ca elev sa nu-ti doresti la catedra un frate mai mare care da note bune, e greu ca profesor sa nu crezi ca esti unul dintre bunii pedagogi. Cu toate astea va vrem parerile in continuare si va rog sa vi le exprimati prin comentarii(elevi/profesori). Multumim

luni, septembrie 29, 2008

Bobocii si mingile

Azi, ca aproape in fiecare pauza,am iesit in curtea scolii.Acolo,pe langa elevii normali la cap,mai gasesti si cate unii anormali,gen baietii care bat mingea.La fel cum fac in fiecare zi,au facut si azi.Asteapta sa se stranga bobocii pe grupulete si dupa aceea dau cu sutul in minge.Azi,m-au nimerit pe mine:)).Nicio problema,pe langa faptul ca toata lumea ma intreba:”cate degete vezi?” sau ca atunci cand am intrat in scoala,toti faceau: “a,uite-o pe tipa careia i-a venit mingea in cap!Bine, bine, dar de ce fac asta?Am inteles ca si ei au patit asta la randul lor,dar asta nu inseamna ca si ei trebuie sa faca acelasi lucru...Pe principiul “ce tie nu-ti place,altuia nu-i face”,nu cred ca voi arunca vreodata cu mingea in boboci.Totusi,as vrea sa-mi explice cineva de ce fac asta...Next time,agatati in cuiul de la volei, din cate am inteles...
 
footer