Se afișează postările cu eticheta povesti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta povesti. Afișați toate postările

duminică, decembrie 06, 2009

Caz umanitar

Dacă vă număraţi printre elevii care o au profesoară de limba engleză pe doamna profesoară Tudor Mariana, atunci cel mai probabil ştiţi deja despre ce e vorba.

Eu am avut cea mai recentă oră de engleză, joi 3 decembrie şi, deşi auzisem de la alte clase că s-ar putea să nu facem engleza şi ne bucuram supersupersuper mult (la fel cum ar fi făcut toată lumea, de altfel), doamna profesoară ne-a dovedit contrariul zvonurilor şi a venit la oră. Ora a fost foarte tristă, doamna abia a putut să scoată 2 cuvinte când a intrat pe uşă. Mai apoi, ne-a povestit despre ce era vorba şi despre situaţia care o făcuse să se simtă aşa.

Ne-a spus povestea tristă, dar adevărată, a două fetiţe gemene, în vârstă de 11 ani, care, acum, în pragul sărbătorilor de iarnă sunt pe cale să îşi piardă mama. Mama lor, pe numele ei, Laura Stanescu, este învăţătoare la şcoala nr. 27 “ Principesa Ileana” din Bucureşti, sectorul 2. Din iulie 2009, ea se luptă cu o boală necruţătoare, cancer ovarian de gradul III. Cancerul ovarian reprezintă a patra cauza de mortalitate prin cancer, la femei, iar în ţara noastră, a doua după cancerul de col uterin, fiind cea mai grava formă dintre procesele maligne ale aparatului reproductiv. Suferind până în prezent 4 interventii chirurgicale, Laura le-a suferit pe ultimele trei în intervalul 16 septembrie - 14 octombrie 2009.

Pronosticul medicilor este total pesimist, cu toate că unul dintre aceştia declară că rar a vazut un pacient care să se agaţe atât de mult de viaţă. Cum ar putea Laura să nu se agaţe de viaţă, când ştie că acasă o aşteaptă două fetiţe superbe, motivul pentru care a rezistat şi încă rezistă în lupta cu această boală groaznică. Fetele nu pot fi ajutate permanent nici măcar de către tatăl lor, deoarece părinţii sunt divorţaţi de 7 ani. Din această cauză, apelez la voi. Resursele familiei sunt restrânse, mai ales că majoritatea banilor s-au dus pe spitalizări, medicamente şi operaţii pentru Laura. Fetiţele ar avea nevoie de puţin ajutor, acum în preajma sărbătorilor, măcar o sumă micuţă, sau dacă puteţi şi aveţi, hăinuţe sau încălţăminte pe care nu le mai purtaţi.
Fetiţele sunt bine dezvoltate fizic şi poartă următoarele măsuri:

Adina are 60 kg, înălţime: 1.56m
Anca are 63 kg şi înălţime: 1.56m
La picior, fetele poartă amândouă măsura 39.Măsuri EU 42, USA 18+

Dacă le puteţi ajuta cu orice, o punguţă de bomboane, hăinuţe, bani, sau orice credeţi că le-ar face viaţa puţin mai frumoasă în aceste momente, aduceţi lucrurile saptamana asta la liceu. Persoana de contact: zuzu 10H [zuzulixu@yahoo.com]. Multumim anticipat şi spor la învăţat zilele acestea, când cu toţii suntem asaltaţi de teze şi teste.

marți, septembrie 15, 2009

Un an. Prietenie pe vecie

Se presupune ca la ora asta eu ar trebui sa am dispozitia necesara pentru a scrie un articol despre prieteniile din liceu. Dar cum ideile nu se ingramadesc, ma rezum la a scrie despre experienta mea la acest capitol, mai exact, despre cele mai importante persoane din acest liceu.

Numele lor conteaza mai putin, desi majoritatea stiti la cine ma refer.

Am facut cunostinta in urma cu fix un an, in incinta liceului in care aveam senzatia ca ma pierdusem fara scapare, si nu am incetat nici pana in ziua de azi sa descoperim lucruri noi una despre cealalta. Cum era de asteptat, nu toate momentele petrecute impreuna au fost roz. Pentru ca orice relatie are doua sensuri. Si am avut si noi momente proaste, in care am tipat, zile in care nu ne'am vorbit, dar am trecut peste ele. Caci peste toate se trece mai usor in...3! :)

Am trecut prin multe impreuna, si bune si rele. Si toate n-au facut decat sa ne apropie si mai mult. Fiecare piedica ne-a ajutat sa ne cunoastem si sa ne intelegem mai bine una pe cealalta. Am invatat ca baza unei prietenii adevarate e sinceritatea. Si chiar daca un adevar doare, spus de un prieten, devine mai putin dureros.


Am scris acest post cu ocazia implinirii unui an de bune si rele, de soare si ploi, toate alaturi de voi! Va iubesc din suflet si va multumesc pentru tot ce ati facut pentru mine!

P.S. Totodata, lansez o invitatie catre voi, muuultii nostri cititori. Voi ce experiente aveti legate de prieteniile din liceu? Asteptam parerile voastre prin comentarii si povestile prin articole, la id-ul de mess zuzulixu.
 
footer