Trezireaaa!!

Da, dragi colegi, trezirea! Ştiu că mai este foarte puţin până la venirea Anului Nou şi toţi sunteţi foarte ocupaţi cu cumpărături şi pregătiri pentru petrecerea dintre ani, dar luaţi o pauză. Chiar dacă anul acesta am fost foarte foarte puturoşi, am decis să lăsăm lenea deoparte şi să intrăm in Noul An cu chef de muncă şi plini de entuziasm. Pentru început, ne-am gândit să facem o listă cu ce îşi doreşte Mihai Viteazul în anul care se apropie. Arată că ne citeşti si ne ajuţi să ne repunem pe picioare lasând un comentariu cu dorinţele si aştepterile tale.

Aşadar, tu ce aştepţi de la 2011?

Tot pe aceasta cale aş dori să anunţ că am în plan câteva sondaje de opinie, atât pentru elevi, dar şi pentru profesori. Aş dori să stiu ce părere aveţi, ce teme credeţi că ar trebui dezbătute şi dacă se oferă cineva să ajute. Mulţumesc mult pentru cooperare şi să aveţi un an plin de realizări!

Concert Ştefan Banică Jr.

Anul acesta am apucat şi eu să ajung la unul din concertele cu care Ştefan Banică Jr. ne-a obişnuit de ceva ani.

Nici nu ştiu cum să incep. Sunt recent întoarsă acasă si înca îmi sună, undeva pe fundal, Toata lumea dansează, Toata lumea se distrează! Şi chiar aşa a fost. După sfârşitul de oră academic, în care toată lumea parcă uitase de ce a venit şi toţi ochii erau îndreptaţi spre Andreea Marin Bănică, începem în forţă cu Ăsta-s eu! Continuăm alternând genurile muzicale, de la rock & roll la colinde de Craciun, ne este prezentată trupa, noul album, mai o bâlbă, mai o glumă şi tot aşa.

Unul dintre momentele bune de ţinut minte ale spectacolului a fost duetul cu Laurenţiu Cazan. După ce au interpretat câte o melodie din repertoriul fiecărui artist, cei doi ne-au încântat cu hitul Have you ever really loved a woman?.

Încet, dar sigur, ne apropiem de final. Publicul cântă Doar odată-i Crăciunul, apoi se impune vedeta serii, rock & roll-ul. Extaz, nebunie, urări de Sărbători şi...stop joc? Final? Nu, publicul nu renunţă. În aplauze furtunoase, Ştefan Banică Jr. revine pe scenă si interpretează încă trei piese. Lumea se inghesuie spre ieşire, comentând. Unii se mirau de energia de care a dat dovada artistul, de baletul de la Dansez pentru tine, altii se plângeau de prea mult zgomot, de irositea talentului cântăreţului cu melodii din seria Tanţa şi Veta, de cât a dansat Andreea Marin Bănică, de cât de cuminte a fost fetiţa lor, ca astăzi împlineşte 2 ani, barfe, barfe, barfe.

Mie personal mi-a plăcut. Nu ştiu dacă voi reveni şi anul viitor, dar nu regret ca mi-am irosit câteva ore astfel.

Dintre voi, a mai fost careva in vreuna din cele cinci seri? Sau poate anii trecuţi? Ce amintiri legate de acest eveniment păstraţi?

Concluzii dupa bal

Sunt recent intoarsa de la Balul bobocilor. Da, oameni buni, mi-a placut. Mi-a placut poate chiar mai mult decat anul trecut. In primul rand, am fost mai putini si am avut loc sa ne miscam in voie. Muzica a fost cat de cat ok si, desi nu credeam, Bitza a reusit sa ne faca sa cantam si sa dansam cu el. Da, a fost peste asteptarile mele. Mi-a placut ca a stat printre noi, a mentinut mereu contactul cu publicul.

In rest, fum de tigara, fete mai mult sau mai putin inspirate in alegerea tinutei, barfe si deja cunoscutul concurs de miss si mister boboc. Felicitari tuturor participantilor si in mod special castigatorilor.

Cam astea ar fi impresiile mele dupa cel de-al doilea Bal al bobocilor din liceul nostru. Voua cum vi s-a parut, eventual comparativ cu celelalte baluri?

Oracol, drag oracol

Cati dintre noi au avut asemenea caietele in care scriau intrebari si le dadeau colegilor si prietenilor sa-l completeze?

Cautand prin sertare, am dat intamplator de oracolul din clasa a 3-a. A fost primul dintr-o serie destul de lunga. L-am citit pe nerasuflate, pagina cu pagina, rand cu rand, fraza cu fraza. Am rememorat intamplari pe care le inghesuisem intr-un colt prafuit al memoriei mele.

Lasand sentimentalismele deoparte, hai sa vedem in ce consta defapt un oracol. Toate erau facute dupa acelasi tipar, eventual copiat de la fratele, sora sau vecina mai mare. Putine se remarcau cu adevarat. Dupa prezentarea de rigoare, toate, dar absolut toate contineau intrebari de umplutura: Ce fructe/ sucuri/ sapunuri/ filme/ melodii iti plac?

Se trecea apoi la lucrusoare mai dragute, intrebari care faceau diferenta si la care fiecare incerca sa impresioneze, Ce este fata/ baiatul/ dragostea?, pentru ca in final sa se ajunga la singura intrebare interesanta: Ai prieten/a? Asta era defapt miezul oracolelor.

Dupa ce aflai raspunsul la arzatoarea intrebare, urmeaza partea cea mai interesanta. Citez din oracolul din clasa a 5-: Te-ai sarutat vreodata? Nu, nici gand./ Doamne, cum poti sa te gandesti la asta?/ Ce ganduri ai si tu ...

Intrebarea pe care ti-o adresau cei care iti completau oracolul reprezinta un alt cliseu. Frazele De cine iti place? sau Iti place de X? erau nelipsite.

La fel ca in oracole, inchei acest post lasandu-va cateva fragmente din celebrele amintiri.

Doua lebede plutesc
Pe valurile marii,
O inima te roaga
Sa nu o dai uitarii.


Daca fulgii de zapada
Vor cadea pe buza ta
Sa ii lasi sa te sarute
Sunt trimisi din partea mea.


Amintirea nu se scrie
Pe o foaie de hartie
Ci pe o inima curata
Ca sa nu fie uitata.

Voi ce parere aveti despre oracole? Mai face cineva oracole in liceu? Poate ar fi frumos sa reinviem aceasta traditie. :-)

Schimbari

Stiu ca a trecut ceva timp de cand am schimbat tema si trebuia sa fac postul asta mai devreme, dar voua cum vi se pare noua infatisare a blogului? Ce imbunatatiri credeti ca ar mai trebui sa aducem? Acceptam sugestii, dar si critici, evident exprimate intr-un limbaj decent.

Teste predictive

Nu am apucat si noi sa ne dezmeticim prea bine dupa deja mult prea mult discutata vacanta trecuta, ca odata ajunsi la scoala, paf! ne loveste ceva.Nu sunt nici orele, nici trezitul devreme,nici aglomeratia din mijloacele de transport in comun, nimic din toate astea nu ne strica tonusul mai mult decat celebrele teste predicitive. Si cel mai mult imi place discursul sustinut de majoritatea profesorilor:"Eu nu v-as da test, dar trebuie!". Tot ce-mi place la testele astea e ca nu se trec, dar totusi nu poti sa te prezinti cu mana-n in gura si sa lasi foaia alba, deci oricat de nesimtit ai fi tot pui mana pe un caiet, tot iti arunci privirea pe niste notiuni, iar pur si simplu ideea de test aduce dupa sine un factor de stres. Privind din perspectiva profesorului, acesta are de facut o gramada de munca inutila care nici macar nu-l scapa de grija unei note in catalog. Desigur ca se pune problema bobocilor si a profesorilor care nu au lucrat cu o clasa in anii precedenti, aici e putin mai complicat, dar sincer cred ca dupa cateva ore e aproape imposibil ca un profesor sa nu isi faca o idee corecta si obiectiva despre o clasa. Nu stiu de ce se depune atat de multa munca inutila pentru teste predictive....ah, daca sunt vazute ca pe un warm up sunt perfect de acord, in rest nu prea le vad rostul.

Lamuiri partea a II-a

Cum nu toti bobocii au putut fi prezenti la sedinta de azi, am sa fac un rezumat a ceea ce s-a discutat.

In primul rand, blogul asta se vrea a fi un fel de ziar online al liceului. Blog si nu ziar, datorita costurilor reduse, apropierii fata de cititori, rapiditatii publicarii articolelor. Noi incercam sa formam o comunitate, sa strangem elevii din toti cei 4 ani de curs la un loc, sa discutam despre liceul nostru si nu numai. Despre ce scriem? Despre orice i-ar putea interesa pe elevii nostri. Problemele liceului, experiente petrecute aici, activitati extra-scolare, evenimente sportive, expozitii in liceu, anunturi, interviuri.

Pentru cei dornici sa ni se alature, se fac recrutari. Scrieti despre ce credeti voi ca i-ar interesa pe dovlecari si trimiteti la zuzulixu@yahoo.com sau botzo_90@yahoo.com. De asemenea, asteptam si ideile, propunerile si criticile voastre.

Un an. Prietenie pe vecie

Se presupune ca la ora asta eu ar trebui sa am dispozitia necesara pentru a scrie un articol despre prieteniile din liceu. Dar cum ideile nu se ingramadesc, ma rezum la a scrie despre experienta mea la acest capitol, mai exact, despre cele mai importante persoane din acest liceu.

Numele lor conteaza mai putin, desi majoritatea stiti la cine ma refer.

Am facut cunostinta in urma cu fix un an, in incinta liceului in care aveam senzatia ca ma pierdusem fara scapare, si nu am incetat nici pana in ziua de azi sa descoperim lucruri noi una despre cealalta. Cum era de asteptat, nu toate momentele petrecute impreuna au fost roz. Pentru ca orice relatie are doua sensuri. Si am avut si noi momente proaste, in care am tipat, zile in care nu ne'am vorbit, dar am trecut peste ele. Caci peste toate se trece mai usor in...3! :)

Am trecut prin multe impreuna, si bune si rele. Si toate n-au facut decat sa ne apropie si mai mult. Fiecare piedica ne-a ajutat sa ne cunoastem si sa ne intelegem mai bine una pe cealalta. Am invatat ca baza unei prietenii adevarate e sinceritatea. Si chiar daca un adevar doare, spus de un prieten, devine mai putin dureros.


Am scris acest post cu ocazia implinirii unui an de bune si rele, de soare si ploi, toate alaturi de voi! Va iubesc din suflet si va multumesc pentru tot ce ati facut pentru mine!

P.S. Totodata, lansez o invitatie catre voi, muuultii nostri cititori. Voi ce experiente aveti legate de prieteniile din liceu? Asteptam parerile voastre prin comentarii si povestile prin articole, la id-ul de mess zuzulixu.

Da, ba, incepe scoala!

Mda.. a venit ziua in care cele 3 luni de rai s-au incheiat. Eu nu inteleg isteria asta generala. Parca am avea altceva de facut decat sa ne facem cat de cat datoria. Toata lumea e ultra panicata de noul an scolar. Parca odata ajunsi in curtea scolii, toti intra intr-o hipnoza si se vor trezi abia anul viitor in iunie. Si ce daca se modifica unele chestii? Tot scoala e pana la urma, tot trebuie sa mergem zilnic acolo, tot trebuie sa ne storcim creierii la un test sau pentru vreo ascultare. In fond asta e si datoria noastra, a elevilor, si daca suntem panicati de viata inainte de a incepe greul efectiv, cand o fi cu adevarat bombardament in catalog oare ce ne-om face? Au trecut astea 3 luni de vacanta, stiam toti ca se vor incheia. Acum toti isi plang de mila ca si cum li s-ar interzice orice forma de divertisment pe parcursul a 9 luni de scoala. Luati-o, frate, mai usor ca nu va mananca nimeni!

First meeting

Dupa un sir de indelungi conversatii pe diferite forumuri si site-uri, in sfarsit azi am reusit sa organizam o intalnire cu bobocii.Ne-am intalnit,deci, in fata frumosului nostru liceu, si, dupa ce ne-am adunat vreo 50 si ceva de oameni,cu pofta de ras si distractie, am hotarat sa mergem in Cismigiu. Desi ne claxonau soferii la trecere pentru ca treceam ca un card, si desi lumea se uita la noi ca la niste ciudati si ne intreba de unde venim, noi spuneam cu mandrie, CNMV.

Vazand ca,dupa ce am ajuns acasa, toti bobocii aveau pe la status: " ce zi super!", "azi a fost super marfa!" sau "ce zi genialaa!", am hotarat sa va impartasesc si voua bucuria lor, asa ca va voi arata cateva poze si va voi prezenta parerile lor:

Andrei: Salutare, numele meu e Andrei, noul dovlecar in Mishu.Ma simt implinit ca am ales acest colegiu.Azi la intalnirea din fata colegiului totul mi s-a parut ciudat...Eram micut, chiar ma simteam boboc. Pe masura ce inaintam spre destinatie, parcul Cismigiu, mi-am facut noi prieteni. In parc a inceput "initierea bobocilor", mi-am facut prieten aproape pe toata lumea de acolo, am schimbat id-uri, am ras, am povestit, chiar si despre viitor am vorbit... Cei mari sunt chiar de treaba si vreau sa le multumesc cu acest prilej ca au venit sa ne "conduca". Boboc rulz...Mishu.

Dudaaa: Ziua de azi mi s-a parut chiar foarte tare. M-am distrat, am cunoscut o gramada de lume de treaba. Mi-a placut faptul ca am reusit sa ne strangem atat de multi si ca am reusit sa socializam cat de cat. Nu mi-a placut ca ... cel putin la inceput am cam stat pe grupulete, fiecare cu cine cunoaste and stuff. In rest...chiar m-am simtit bine. Si pe langa asta, am descoperit cateva persoane care stau aproape de mine, ceea ce e genial.

Tinkerbell : Azi a fost foare tare. Colegii sunt foarte marfa si sincer au venit mai multi elevi din liceu decat ma asteptam. Cea mai tare faza a zilei dupa mine a fost aia cu cercul lui Bivolaru in Cismigiu. Finalul a fost un fel de apogeum cu Mcdonald-ul si Kfc-ul.

Korry: Ziua de azi?Pff...putin spus geniala:cei mai tari colegi, mai ales cand vine vorba de distractie. Iar ex-bobocii:plini de sfaturi bune. Nu stiu, cel putin retin ultimul sfat al lui Zuzu:nu stati pe grupulete.Nu de alta, dar a spus ca ne bate.Sa continuam:poze,alea alea,intr-un singur cuv,de fapt sunt mai multe cuvinte:CEA MAI FRUMOASA ZI!

Diana: well...mi-a placut sa vad ca cei din a10a sunt foarte uniti si bine dispusi, incantati de a ura bun venit bobocilor si ca au fost naturali si au spus lucrurile exact asa cum sunt, cu toate ca unii pareau mai speriati asa.

Lavinia:pai mi-a placut ziua de azi. cand am vazut atata lume am zis: wow,eu de ce nu cunosc pe nimeni?! insa apoi a inceput treaba cu : "buna sunt x. mate info/stiinte?" Mi-au placut soferii care se uitau la noi , cata turma de oameni suntem si se intrebau stupefiati: "bai nu se mai termina?!". Si colegii sunt de treaba, cu toti ai ce vorbi, ce impartasii cu ei...si abia astept sa inceapa liceul.

Veronica: A fost o zi impresionant de placuta. Toti bobocii sunt de treaba si voi, cei de a10a,la fel. Sincer, as repeta experienta.

Zuzu: In primul rand m-am mirat cand am vazut ca ne strangeam din ce in ce mai multi, pe minut ce trecea. Sincer nu ma asteptam la mai mult de 10-15 persoane. Ne-a luat cam mult sa ajungem in Cismigiu si mai ales sa gasim un loc unde sa stam toti. Dar a fost bine. Mi-au placut bobocii pentru ca au fost deschisi si am reusit sa comunicam chiar foarte bine. Sper sa repetam experienta cat mai curand. Si daca azi am reusit sa ne strangem 53, data viitoare poate reusim sa fim 100.

Si-alta data Si-alta data O s-o facem Si mai si mai lata!


[Si urmeaza si pozele,cand facem rost de ele]

Sunt in clasa a 10-a H!

Adevarat. Azi e ultima zi din clasa a 9-a. Mai ca nu-mi vine sa cred. Parca ieri era 15 septembrie si paseam timid pe poarta liceului, inconjurata de cei mai mari care parca strigau intruna "boboacele, boboacele, uite boboacele!" dar mai ales, uda fleasca. Din prima clipa m-am indragostit de Mishu. De tot ceea ce inseamna el, de la cladirea veche si scorojita pe care insa o ador, intrucat nu seamana cu liceele noi, la colegi, profesori, notele mai mult sau mai putin bune si chiulurile cu prietenii.

Imi amintesc ziua in care m-am inscris la acest liceu. Stateam in fata intrarii profesorilor si ma uitam la placuta aceea pe care scrie "Colegiul National Mihai Viteazul". Am intrat si am completat fisa de inscriere cu un singur gand, sa nu regret ca am ales sa fiu o dovlecara. Si nu, nu regret si nu cred ca o voi face vreodata. Cred ca asta e cel mai important lucru. Si cu siguranta nici ceilalti nu regreta ca au ales sa faca parte din marea familie Mishu.

Primul an de liceu a trecut extrem de repede, iar cele 9 luni petrecute aici au fost printre cele mai frumoase din viata mea, cu iubiri, prietenii, barfe, certuri, chiuluri, absente si note proaste. Dar mereu o sa-mi amintesc cu placere de aceste clipe minunate. De la "buna, eu sunt zuzu de la 9H" am ajuns la "o sa-mi lipsesti, bafta la bac si admiterea la facultate". Timpul nu iarta, indiferent ce am face. Si astfel va trebui sa ma obisnuiesc sa spun "buna, eu sunt zuzu de la 10H.

O ora de 4 luni, 3 saptamani si 2 zile

Astazi, in cadrul orei de limba si literatura romana, am vizionat binecunoscutul film 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. Cred ca este inutil sa mai spun ca a fost realizat de regizorul roman Cristian Mungiu, ca a primit premiul Palme d'Or la Festivalul de la Cannes si altele.

Desi il mai vazusem o data, cu aceasta ocazie am inteles mai bine unele astepte ale vietii in timpul regimului comunist. Si da, mi-a placut. Intrucat stiam ce se va intampla in secunda imediat urmatoare, am acordat mai multa atentie detaliilor. E incredibil cum in actiunea unei singure zile din viata personajelor s-au prezentat atatea aspecte reprezentative pentru acea perioada. Daciile, si acelea destul de rare, copiii care joaca mingea in fata blocului, contrabanda din caminele studentesti, coada de la Alimentara sunt detaliile care fac diferenta.

De asemenea, personajele mi-au atras atentia in mod deosebit. Sunt reale, din toate punctele de vedere. Sunt cu adevarat vii. Fac toate lucrurile pe care le face un om in viata de zi cu zi. Sunt prezentate amanunte dintre cele mai banale, personajele stranuta, tusesc, cumpara de la bisnitari, cer bani imprumut, isi pierd actele de identitate, circula cu mijloacele de transport in comun fara bilet.

Aceeasi naturalete fizica, dar si psihica a personajelor o regasim si in limbaj. Dialogurile simple, vocabularul redus si replicile reprezentate in mare parte de clisee folosite si in ziua de azi, contribuie si ele la prezentarea acelei lumi, asa cum era ea, cu bune si cu rele.

Mai mult decat actiunea in sine, si ea la fel de reala, m-au impresionat detaliile, migala cu care s-a reconstruit cadrul comunist, saracacios, cu strazi pustii, case cenusii, cafea Amestec, lapte demachiant Doina si multe altele.

Cred ca e interesant ca din cand in cand sa mai avem parte si de asemenea ore, in care sa mai lasam manualele deoparte si sa avem parte de adevarate lectii de viata, chiar daca acest film face obiectul de discutie al urmatoarelor ore si implicit, al temelor pentru acasa. In concluzie, felicitari doamnei profesoare Badescu Nicoleta pentru aceasta initiativa.

Dovlecarii la HotNews

Cu totii stiti despre clubul de dezbateri Pache din cadrul CNMV si despre ce se intampla acolo. Ceea ce nu stiti este faptul ca doi dintre membrii acestui club, Andrei Petre si Flavia Soare, au dat un interviu pentru HotNews.ro in cadrul emisiunii Discutia de luni. Ce au facut? Au discutat despre politica, alegeri, candidati, Elena Basescu, Mircea Badea si altii. Cum s-au descurcat? Ramane la latitudinea voastra daca ii criticati sau, din contra, ii felicitari.

Emisiunea aici.

Erepublik –The New World

Poate unora dintre voi, titlul articolului nu le spune absolut nimic, iar daca v-as spune ca eRepublik este considerat primul joc MMOSSG, adica Massively Multiplayer Online Social Strategy Game, v-as zapaci si mai mult. Probabil ca va uitati crucis si mai cititi inca odata ce fel de joc, ca poate nu ati citit bine. Pentru a va lamuri, am sa-i las pe impatimitii acestui joc sa va explice mai bine cum stau lucrurile.

Liviu Ivan: Asa cum ii spune si numele, Erepublik este o noua lume, o lume in care poti fi cine vrei, o lume in care poti obtine respectul celorlalti si in care vei ajunge sa respecti oameni pe care stii ca nu-i vei vedea niciodata. Erepublik e o lume in care iti poti face o sumedenie de prieteni (nu va ganditi la hi5, facebook, myspace, pentru ca nu exista nici cea mai mica legatura cu asta). In aceasta lume te vei bucura de compania a peste 13.000 de romani dar si alte nationalitati, americanii, cu un numar de 22.000 de locuitori ai acestei lumi virtuale, reprezinta cel mai numeros popor.

Totusi, in ciuda numeroaselor aspecte sociale, Erepublik ramane un joc. Este browser-based deci nu va trebui sa downloadati absolut nimic ca sa puteti sa-l jucati. Tot ce trebuie sa faceti este sa va inscrieti pe site si sa asteptati mailul de confirmare. Dupa asta va puteti considera un mandru cetatean al noii lumi.

Odata intrati in joc, e alegerea voastra cat timp veti dedica Noii Lumi. Va avertizez de pe-acum ca primele zile sunt cele mai plictisitoare si ca majoritatea oamenilor se lasa de joc in primele zile, dar cei ce vor rezista acestei perioade vor continua sa joace la nesfarsit. In scopul pastrarii romanilor in joc au fost infiintate diferite proiecte precum PNJ (nu va speriati, nu e numele unui partid) – Proiectul Jucatorilor Noi. Aici veti gasi oameni dispusi sa va ajute odata ce ati intrat in joc.

Mai multe nu va voi spune, ramane la latitudinea voastra sa cunoasteti Noua Lume, sa descoperiti urmarile unui gigant razboi al Romaniei ai carei dusmani sunt Ungaria si Indonezia.

Pe mine ma puteti gasi in joc cu acelasi nume ca si in viata de zi cu zi aici.
Mai jos aveti cateva linkuri sugestive pentru joc:
http://www.erepublik.com/en/press_details
http://wiki.erepublik.com/index.php/Main_Page
http://blog.erepublik.com/
http://www.ecetateni.com/


Kante: eRepublik este un simulator economic, social si militar care iti ofera posibilitati aproape la fel ca si in viata reala: poti munci la o firma si poti primi o remuneratie pe care o poti folosi achizitionand arme, mancare sau case. Daca ai talent jurnalistic iti poti deschide propriul ziar, daca esti un antreprenor iscusit iti poti crea o firma de succes in diferite domenii, daca vrei o cariera militara poti porni la razboi contra tarilor inamice ca cetatean al eRomaniei si daca iti doresti o cariera politica te poti inscrie intr-un partid sa candidezi la un post in Congresul National sau chiar la presedentia tarii.

Dat fiind faptul ca este un MMOSSG, creeat de romanul George Lemnaru si ca a reusit intr-un singur an sa stranga zeci de mii de jucatori de pe intreg mapamondul, cred ca merita si atentia noastra, a elevilor din CNMV.

Astfel, ne-am bucura daca v-ati alatura romanilor din eRepublik pentru a putea face fata cotropitorilor.

eRepublik este singurul joc de acest tip care se poate juca direct de pe browser. Nu necesita mai mult de 5 minute pe zi, doar cateva clickuri pe “work”, “train” si “fight” sunt de ajuns.
Joc eRepublik cam de 5 saptamani, nu sunt foarte vechi insa il gasesc foarte interesant deoarece este inedit prin faptul ca are acea baza reala a impartirii geopolitice a lumii, lupta fiind data atat pentru resurse cat si pentru teritorii.Totodata imi place ca nu necesita mult timp(minim 3-4minute, mai mult daca vrei sa te informezi despre ceea ce se intampla in restul eRepublik-ii) si ca ai o multime de oprtunitati pe care alte jocuri de acest tip nu le ofera.


Andrei Stelea: De eRepublik am aflat anul trecut, undeva prin mai, cand jocul era inca in faza de dezvoltare si multe din facilitatile de azi nu erau disponibile. Dupa cateva zile, am reusit sa imi fac cont si de atunci joc pana in ziua de azi.

Ceea ce m-a atras la acest simulator a fost realismul cu care elemente din viata de zi cu zi sunt transpuse in joc. Practic, ajungi sa traiesti o noua viata, virtuala, actiunile pe care le poti realiza cu personajul tau fiind aproape nelimitate, de la procurarea hranei zilnice pana la a fi mogul media[detinator a mai multor sectiuni din mass-media] sau conducatorul Romaniei in razboaiele contra dusmanilor virtuali.

eRepublik nu e doar un joc, ci un simulator care te poate invata sa iti administrezi banii si resursele, cum sa conduci o firma, cum sa te comporti cu angajatii, ce e concurenta sau cum sa conduci un partid politic, toate acestea fiind doar unele dintre posibilitatile oferite.

Un alt aspect care m-a atras la eRepublik este comunitatea reala formata in jurul simulatorului. La o perioada stabilita, oamenii din spatele cetatilor virtuale din eRepublik se intalnesc si pe langa viitoarele strategii ale Romaniei, creeaza adevarate prietenii.

Va recomand sa jucati cu mare grija, provoaca dependenta!


Bryan: Am aflat de eRepublik cu ajutorul YM-ului si joc de aproape 10 luni. Partea frumoasa si cea mai utila a jocului este ca, in mod normal, nu iti ocupa mai mult de 5 minute din timpul liber.

De ce ar trebui sa jucati?
Oamenii care au ceva timp de investit in jocul asta se pot implica in activitati politice, militare sau sociale. Pot lansa proiecte, isi pot expune ideile cu privire la aceste domenii. Urmarind situatia de pe piete, de pe campurile de lupta sau din sistemul politic pot deveni reporteri buni si pot contribui cu adevarat la construirea unei noi lumi, asa cum si-ar dori ei sa fie. Dar mai presus de toate, pot invata sa faca parte dintr-o comunitate, sa accepte alte opinii si moduri de viata sau sa le combata. Pot sta pana dimineata pe chaturi, chiar se pot intalni fata in fata cu alti cetateni. E o alta lume, care, daca te prinde, poate crea dependenta.


Dragos 10H: Am aflat de joc de pe un forum. Am vazut un topic numit eRepublik si am zis sa vad ce e. La inceput, nu prea ai ce face, decat sa muncesti, sa te antrenezi si bineinteles sa-ti cumperi mancare. Imi place ca am intalnit multa lume, e o oportunitate buna de a socializa. Chiar se fac lunar meeting-uri in Bucuresti cu cei din eRepublik. La 2 dintre ele am luat si eu parte. Ne strangem cati putem si vorbim despre joc, faze amuzante, strategii de razboi, ce s-a mai scris prin mass-media, doar despre eRepublik. Rar schimbam registrul. Desi pare un subiect mic, gasesti ce sa vorbesti despre el. Pe mine m-a atras partea economica, dar si cea militara. In eRepublik iti poti face firma, poti lupta [eu fac parte din organizatia militara Soimii Patriei] sau, a 3-a varianta, cariera politica. Poti sa iti faci partid, sa candidezi la congres, sau chiar la presedintie. In concluzie, merita sa jucati!


Speram ca v-am convins ca merita macar sa aruncati o privire asupra acestui joc si poate, cine stie, ajunge sa va placa si va integrati in gasca jucatorilor de eRepublik din Mihai Viteazul. Celor carora le-am starnit curiozitatea le lasam si link-ul pe care isi pot face cont. Daca mai sunt si alte pareri, pozitive sau negative, in privinta acestui fenomen care ia amploare mai ales in randul tinerilor, va invitam sa ni le comunicati prin intermediul comentariilor. Multumim anticipat!

Profu' sau Domn profesor?

Am intrebat mai multi elevi si profesori ai liceului nostru ce inteleg ei printr-un profesor bun. Pentru ca de-a lungul timpului, sintagma profesor bun si-a schimbat oarecum conotatia. In continuare aveti raspunsurile.

zuzu: Un profesor bun este acela caruia chiar ii pasa de elevii sai, care se straduieste sa explice cat mai bine posibil si reuseste sa-si faca elevii sa discute despre lectia sa si dupa terminarea orei.

Deiu: Care sa faca diferenta dintre un copil bun si un copil delasator, dar care sa nu evidentieze aceasta diferenta. Adica sa nu zica celorlalti copii din clasa: "vai, uite ce bun e ala, cat de destept e celalalt, etc."

R: Un profesor bun e acel profesor care stie sa explice o lectie dumnezeieste, asa incat tie sa iti para rau ca eşti incapatanat si nu vrei sa inveti, desi ai de la cine. E, mai inainte de toate, un om bun, alaturi de care poti face o gluma fara sa se uite stramb la tine sau sa iti dea doi. Un profesor bun asa cum l-as vrea eu nu exista.

Bamboo: Sa intelegi ceea ce preda, lucru care implica si sa ai si note mari, odata ce ai inteles lectia.

Muffin: Un profesor bun este acela care isi daruieste cunostiintele neconditionat, care stie sa se poarte cu elevii sai, ii intelege, este acolo pentru ei si stie sa se faca respectat.

Nichie: Care iti explica daca intrebi x lucru, care e oarecum exigent, dar care cand e cazul mai lasa de la el.

Andrei: Un profesor bun e ala care stie sa se faca placut elevilor, un profesor care poate sa te faca sa ii placi materia, chiar daca la inceput era nu era tocmai favorita ta, si sa dea notele pe bune.

Neuronless: In primul rand un profesor bun ar trebui sa fie un prieten. O persoana care sa stie cum sa ne invete ce e viata si cum sa ne bucuram de ea, dar in acelasi timp sa stie sa-si predea materia in asa fel incat sa devina o ora placuta.

Iulian 10B: Acela care stie sa predea si sa-si faca ora cat mai placuta.

Mell: Un profesor care sa stie sa-si predea materia in asa fel incat sa nu-si plictiseasca elevii, si sa reuseasca sa stabileasca o relatie oarecum de incredere intre el si elevi.

Diana Voicu: Pentru mine, un profesor bun este acela care explica lectia intr-un mod cat mai placut, care asculta elevul cand acesta are ceva sa-i spuna, care da sfaturi elevilor in orice privinta.

Maya 9A: unul care stie sa comunice cu elevii, sa le dea incredere in ei si, sa cunoasca foarte bine materia, dar in acelasi timp sa fie si putin sever, in limitele normalului, ca sa pastreze nivelul clasei ridicat.

KanTe: Pentru mine un profesor bun inseamna un profesor care stie sa explice si stie sa isi faca materia placuta. Si totodata sa fie apropiat de elevi, sa mai si glumeasca si sa ii inteleg materia.

Aditu: Sa stie sa se exprime si sa ne inteleaga, sa stie cum sa se faca ascultat si in acelasi timp sa asculte, sa stie cum sa-si faca ora interesanta si pe langa profesor sa fie si un bun prieten.

Sofia: Pai un profesor bun cred ca ar fi unul putin sever [stiu, multi ar putea sa ma injure pentru chestia asta, doar ca ar trebui sa stie cum sa ne tina in frau], un profesor care isi stie materia si care preda intr-un mod captivant.

Elena: Un profesor bun nu inseamna sa fie indulgent neaparat, ci sa explice bine lectiile, sa faca putina atmosfera cand preda, lectia aia s-o inveti de placere, nu pentru ca TREBUIE, adica nu neaparat sa dea note mari. Nu zic sa tortureze elevii, sa faca macel cand da note si toti sa invete doar de frica. Asa ii influenteaza sa nu le placa materia respectiva pentru ca invata de teama sa nu ia o nota proasta.

Pinky: Care stie sa-mi capteze atentia cu lucruri care ma vor ajuta toata viata, sa stie sa se impuna, sa nu fie luat peste picior de elevi, sa-si castige respectul, dar nu fortat.

Ciobanu Rux: Un profesor bun este profesorul care este capabil sa ne formeze ca personalitate/individ.

Mady: Unul care sa nu puna absente.

Bogdan: Profesorul bun este acela pe care elevii il considera prieten!

Mada de visine: cred ca un om care se dedica intru totul meseriei sale, fara sa tina cont daca pentru unul sau doua cuvinte spuse in plus i se majoreaza salariul sau primeste vreo diploma; un om care reuseste sa-i faca pe elevi sa devina interesati de materia pe care o preda, iar acestia sa nu invete cu gandul ca notele sunt oglinda lor. Nu multi sunt acei domni profesori model pe care cred ca orice elev ar dori sa-i aiba, iar eu sunt fericita ca in Mihai Viteazul exista macar 2 "fenomene" de acest gen. Spun cu parere de rau "fenomene" pentru ca in ziua de azi, acestia se raresc vazand cu ochii.

Rox 10F: Pentru mine un profesor bun inseamna sa ma faca sa inteleg fara sa-mi spuna de doua ori, sa ma faca sa ma duc cu placere la ora lui si sa invat din placere materia respectiva.

Chitz: pai eu consider ca pe langa buna pregatire profesionala, trebuie sa fie dispus sa imparta ceea ce stie cu elevii, sa-i atraga spre materia lui, s-o faca placuta, iar invatatul sa nu fie o corvoada, ci sa vina din interior.

Nichita: Un profesor bun e un om care poate sa iti capteze atentia asupra orei lui si lucrurilor pe care le spune macar 25% din timpul pe care il petreci in clasa, chiar daca nu te intereseaza in mod special ora lui, si sa nu iti trezeasca repulsie asupra respectivei ore. Sa nu te duci de frica, ci sa intri pentru ca simti ca nu pierzi timpul.

Cristina: Trebuie sa fie persoana in care sa am incredere ca-mi poate da nu numai o lectie referitoare la un subiect dar si o lectie de viata.

Anciu: Cred ca un profesor bun trebuie sa stie sa se faca respectat de elevi fara a apela la metode neplacute de genul "daca nu faci aia iti dau un 2", trebuie sa construiasca o relatie de comunicare cat mai deschisa intre el si elevi si sa nu ceara de la ei lucruri pe care el nu e in stare sa le faca si bineinteles ca apreciez daca nu da note proaste fara motiv, teme multe si prea multe teste.

Z Cristi: Sa predea pe limba noastra, sa dinamizeze ora cu glume cu tot felul de lucruri interesante, sa avem tot felul de joculete, care sa ne defineasca noile cunostiinte despre lectia respectiva, sa para bucuros, vesel.

LolMe: Pentru mine, un profesor bun este acela care stie sa explice lectia in asa fel incat intelegi din prima, care face si practica, nu numai teorie, care sa fie prietenul elevilor, sa stie sa se faca respectat fara sa fie stiut de frica.

Caj: Un profesor bun te face sa vrei sa vii la ora nu pentru ca iei absenta, ci pentru ca pierzi ceva.

Andrei: Un profesor care te face sa-ti placa materia lui si s-o inveti de placere, nu ca vezi Doamne imi da 3.

Adi: Un profesor ar putea fi un model pt fiecare elev si cred ca orice elev are un prof in care se regaseste. Cred ca un prof ar trebui in principiu sa fiu corect si sa nu le lase elevilor impresia ca are preferati. Un profesor = un exemplu.

Andra: Un profesor bun este acela care starneste interesul elevilor prin modul de a preda, trebuie sa stie cum sa faca elevii sa inteleaga ce preda, sa fie ca un prieten cu elevii si sa fie corect cu ei.

Valentin T.: un profesor bun trebuie in primul rand sa stie sa predea dupa care vine si stinta pe care acesta o detine. De asemenea ar fi bine ca respectivul sa stie sa interactioneze cu copiii si sa nu ii sperie din prima, numai sa le impuna respect.

Vlad: Un profesor bun pentru mine ar fi in primul rand organizat, sa stie ce preda si sa se priceapa. Sa nu fie super sever. Sa nu dea note mari dar nici teste ingrozitoare care ni se par imposibil de rezolvat. Sa discute cu noi si sa tina cont de raspunsuri. Sa dea teme (stiu ca suna ciudat, dar trebuie). In final, sa-i fie prieten elevului, nu dusman.

Andra 10J: Un profesor bun este cel care te invata in primul rand sa fii om si care te ajuta sa te dezvolti ca si individ, iar apoi cel care iti preda materia propriu-zisa. un profesor bun trebuie sa stie sa aiba o relatie de prietenie cu elevul sau in limitele admise si in acelasi timp sa stie sa se faca respectat. Un profesor bun stie sa-i faca pe elevi sa invete materia lui si in acelasi timp sa-l iubeasca.

C.: Pentru mine în principal, un profesor bun stie sa mentină un echilibru între predare şi comunicare.

Floaie de la Hash: Profesor bun = acea specie de profesor care stie exact cerintele programei de invatamant, care stie sa interactioneze cu elevii, sa explice tot ce e neinteles si sa ii noteze corect conform cunostintelor acumulate

Filipthewise: Din partea mea, un profesor bun e ceva in genul unuia care face caterinca, intelege elevii, e profesionist in meseria pe care o face si o stie bine.

Andrei: In primul rand sa fie apropiat de elevi, sa predea bine, si sa nu se zgarceasca la note, ca nu le da din salariul lui.

Ioana: Un profesor de la care pricepi tot ce-ti zice fara sa ai impresia ca vorbeste limbi straine, pur si simplu are puterea de a te face sa intelegi indiferent cat de greu ar fi. Nu conteaza ca ai 2 si 3 la el, macar iti ramane ceva in cap.


Acestea au fost parerile elevilor dar sa vedem ce spun si profesorii nostri, cei care stiu mai bine cu ce se mananca aceasta meserie.


Valeriu Pantilimon(arte plastice): Un profesor bun trebuie sa isi iubeasca elevii pentru ca nu le da doar informatia [informatia se ia si de pe internet], ci le da o scara ierarhica valorica. A-i invata ce este valoarea este un semn de dragoste. Trebuie sa isi pretuiasca elevii. Un profesor descopera, scoate la lumina ceea ce este deja in mintea copiilor.

Carmen Blendia(limba franceza): Un profesor bun trebuie sa fie empatic, sa aiba simtul umorului, sa nu isi faca iluzii ca lucrurile vor merge intotdeauna bine, sa se respecte pe sine si pe ceilalti (colegi si elevi).

Mos Mugur(istorie): Un bun profesor trebuie sa fie pregatit in specialitatea lui, sa aiba o cultura larga, dar si bunatate si intelegere fata de problemele tinerei generatii, sa realizeze o permanenta colaborare intr-un climat destins, bazat pe dialog si respect reciproc. Sa fie deopotriva parinte si prieten.

Arinis Ioana(biologie): Este greu sau este usor sa fii un profesor bun? Cati oare, profesori sau elevi, sunt capabili sa raspunda la aceasta intrebare? Si cati pot fi obiectivi?
Din punctul meude vedere, un profesor bun este capabil sa-i faca pe elevi sa vina cu placere la ora sa, sa-i faca sa indrageasca materia respectiva, sa le trezeasca interesul si pasiunea. Si ce poate fi mai frumos pentru un astfel de profsor ca peste ani, sa fie oprit pe strada de o doamna sau un domn, salutat si sa i se spuna: "Multumesc, doamna/domnule profesor pentru stradania dumneavoastra. M-a calauzit in viata si m-a ajutat sa-mi gasesc si sa-mi urmez drumul". Aceasta este adevarata motivatie a unui profesor bun.
Ca in orice meserie, si profesorul trebuie sa fie un profesionist.

Mihai Surdu: Sa fie un profesionist , dar sa poate comunica intr-un mod accesibil cunostintele. Sa zeciuiasca [sa lase la intrarea in clasa problemele personale], sa aibe umor [sa noteze cu umor micile intamplari din clasa] dar si cu autoritate.
Sa inteleaga problemele adolescentilor [sa nu fi uitat ca a trecut pe acolo], sa fie si un educator, adica sa insufle idei, atitudini, valori.
Sa fie un model real, sa fie un empat, sa nu fie un frate mai mare si nici un prieten. Sa nu trateze cu superioritate. Sa fie un consilier.


Cu alte cuvinte, sper ca sunt si profesori care citesc articolul asta si ca ne inteleg nevoile exprimate mai sus.

E greu sa fii obiectiv, e greu ca elev sa nu-ti doresti la catedra un frate mai mare care da note bune, e greu ca profesor sa nu crezi ca esti unul dintre bunii pedagogi. Cu toate astea va vrem parerile in continuare si va rog sa vi le exprimati prin comentarii(elevi/profesori). Multumim

La final de semestru

Iata-ne ajunsi la finalul primului semestru din acest an scolar. Pentru boboci, finalul primului semestru de liceu. Concluzii personale? Nu prea multe. Medii multumitoare, momente de neuitat, experienta primului 4, prietenii legate cu oameni pe care ii cunosc de destul de putin timp, cateva pareri usor schimbate in privinta unor profesori. In rest, liniste si pace.

Care sunt concluziile tale dupa acest prim semestru?

La multi ani 2009!

Mai este foarte putin pana vom spune "La multi ani 2009!", iar acum, la final, facem bilantul anului care e pe cale sa se sfarseasca. Ce lucruri ne-am propus anul trecut in aceasta perioada si cate dintre ele am realizat cu adevarat conteaza mai putin acum. Important este ca 2009 ne asteapta cu o multime de surprize pregatite cu mare atentie si ca trebuie sa ne concentram asupra provocarilor care vor urma.
Prin urmare, voi ce va doriti in noul an?

Iarna in liceu

D`abia astept sa ninga in liceu. Sa inceapa bataile cu zapada.
Mie imi plac. Cei mai mari(ca bobocii),ce parere au? Astept sa-mi raspundeti in comentarii :) .

Prima mea saptamana de scoala

Cum sa va spun eu...prima saptamana de scoala mie mi s-a parut intotdeauna cea mai grea. De ce? Pentru ca in prima saptamana iti cunosti dirigintele,profii si trebuie sa faci anumite eforturi pentru a creea o impresie buna, mai ales daca esti nou intr-o scoala,cum e cazul meu.
Cum e sa fii boboc?A...usor ar zice toata lumea: ”Cea mai frumoasa perioada a vietii tale va fi liceul”...de cate ori nu am auzit asta? Da, e adevarat, dar exista si parti grele in aceasta perioada minunata. Faptul ca trebuie sa treci repede peste notele de 2 si 3 din testele predictive sau peste nota 1 pe care ai luat-o pentru ca ai copiat la mate, asta este altceva. Si in plus, ce ne-am face noi fara un bal al bobocilor care sa ne stearga amintirile neplacute despre primele zile sau saptamani de scoala?
Abia a inceput scoala si deja mi-am schimbat parerea despre liceu. Primele mele 2 optiuni pe foaia cu liceele: a fost Colegiul National Sf.Sava...Imi placea cum arata si tot felul de chestii. Pe de alta parte conceptia “Mihai Viteazu-liceu de tocilari” ma urmarea peste tot. Si am vazut ca de fapt nu era asa. Nici urma de vreun tocilar cu ochii prin carti pe hol sau ceva de genul asta(pana acum,cel putin;sa nu uitam,a trecut numai o saptamana) ba chiar, cei de aici sunt niste oameni foarte de treaba. In afara faptului ca am cunoscut o gramada de boboci pe hi5 si putem comunica mai usor, pentru ca ne cunoastem si suntem prieteni, ceilalti colegi nu te critica pentru felul in care mergi pe hol sau pentru cum esti imbracat.
Bineinteles ca mai exista si fel de fel de oameni, ca in fiecare scoala de altfel.Ba niste manelisti, cativa emo, cateva fete cu nasul putin cam sus, dar asta nu conteaza. Pentru ca nu ies in evidenta foarte mult iar echilibrul se pastreaza.
Prima saptamana de scoala a fost super, in afara faptului ca am dat 2 teste la diriga, adica la chimie si la biologie. La ambele am facut-o lata si nici nu vreau sa ma gandesc ce ma fac daca se trec.Oricum o sa afle mama de ele la sedinta, si dupa va veni acasa si va incepe tortura:”Nu mai ai voie la calculator, televizor, nu te mai duci nicaieri in weekend si afara nu iesi decat pana la scoala si inapoi!”
In rest...Aceleasi probleme obisnuite: trezitul de dimineata, foarte dimineata, mai ales daca faci 1 ora pe drum, aglomeratia de pe bulevard, claxoanele soferilor care se cred mai inteligenti daca scot capul pe geam si ii striga celui din fata: “Ce ma, ti-a luat ma-ta bulevard?” si cate si mai cate. Fetele care traverseaza trecerea de pietoni cu geanta tinuta pe mana, atentie, pe mana cat mai indoita, sa para rupta si oamenii care se inghesuiesc in autobuz, se baga in fata ta si iti spun: ”Scuze,tu nu mai ai loc.”
Asa ar arata prima mea saptamana de scoala.O astept si pe a doua,poate vom avea parte de ceva mai multa distractie.