marți, iunie 02, 2009

O ora de 4 luni, 3 saptamani si 2 zile

Astazi, in cadrul orei de limba si literatura romana, am vizionat binecunoscutul film 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. Cred ca este inutil sa mai spun ca a fost realizat de regizorul roman Cristian Mungiu, ca a primit premiul Palme d'Or la Festivalul de la Cannes si altele.

Desi il mai vazusem o data, cu aceasta ocazie am inteles mai bine unele astepte ale vietii in timpul regimului comunist. Si da, mi-a placut. Intrucat stiam ce se va intampla in secunda imediat urmatoare, am acordat mai multa atentie detaliilor. E incredibil cum in actiunea unei singure zile din viata personajelor s-au prezentat atatea aspecte reprezentative pentru acea perioada. Daciile, si acelea destul de rare, copiii care joaca mingea in fata blocului, contrabanda din caminele studentesti, coada de la Alimentara sunt detaliile care fac diferenta.

De asemenea, personajele mi-au atras atentia in mod deosebit. Sunt reale, din toate punctele de vedere. Sunt cu adevarat vii. Fac toate lucrurile pe care le face un om in viata de zi cu zi. Sunt prezentate amanunte dintre cele mai banale, personajele stranuta, tusesc, cumpara de la bisnitari, cer bani imprumut, isi pierd actele de identitate, circula cu mijloacele de transport in comun fara bilet.

Aceeasi naturalete fizica, dar si psihica a personajelor o regasim si in limbaj. Dialogurile simple, vocabularul redus si replicile reprezentate in mare parte de clisee folosite si in ziua de azi, contribuie si ele la prezentarea acelei lumi, asa cum era ea, cu bune si cu rele.

Mai mult decat actiunea in sine, si ea la fel de reala, m-au impresionat detaliile, migala cu care s-a reconstruit cadrul comunist, saracacios, cu strazi pustii, case cenusii, cafea Amestec, lapte demachiant Doina si multe altele.

Cred ca e interesant ca din cand in cand sa mai avem parte si de asemenea ore, in care sa mai lasam manualele deoparte si sa avem parte de adevarate lectii de viata, chiar daca acest film face obiectul de discutie al urmatoarelor ore si implicit, al temelor pentru acasa. In concluzie, felicitari doamnei profesoare Badescu Nicoleta pentru aceasta initiativa.

7 comentarii:

Liviu Ivan spunea...

se alege praful de liceul nostru, adica in scurt timp "vostru"...

zuzu spunea...

Daca ai aduce si cateva argumente ar fi si mai bine.

botzo spunea...

vine vacanta, se intra in concediu, femeile de serviciu nu mai fac curat si se pune praful pe liceu. cred ca la asta se referea.

zuzu spunea...

Totusi poate isi sustine si el parerea. Poate are si alte puncte de vedere.

Nikita spunea...

Probabil ca omu' nostru e suparat pe faptul ca in timpul orei de romana voi va uitati la un film. sa stii Liviu ca filmele pot ascunde foarte multe aspecte psihologice si filozofice printre imagini.Si cum probabil ca stii si tu, omul este foarte usor de impresionat vizual.Asa ca ... s-ar putea sa fie utile si ele in procesul de fixare a cunostintelor.[Iar filmul depsre care se vorbeste nu se poate spune ca e chiar prost]...sunt de acord ca putea fi vazut acasa si nu in timpul orei de romana, da' nu e chiar o tragedie, nu se alege prafu doar de la atata:)

Va salut...

botzo spunea...

nu...te rog...nu incepe din nou cu "va salut".

vasalut spunea...

eu nu inteleg nimic, dar nikita pare gay...
apropo, eu cu cine votez?

va salut...

 
footer